Mamelor, nu mai creșteți bărbați defecți!

2 December 2014

Bărbații, doamnelor, așa nesuferiți cum îi vedem uneori, egoiști sau perfecționiști, sunt suma modelelor din copilărie. Știți asta foarte bine. Dar parcă atunci când o trăiți pe propria piele, vă vine să le spargeți acelor mame farfuriile în cap, pentru educația dată cu cuțitul și cu furculița, mai degrabă, decât cu inima! Mamele acelea care i-au învățat că dragostea înseamnă masă pusă, strânsă, curățenie perfectă, farfurii spălate perfect, ordine compulsivă, mâncare pregătită exact așa cum dorește ”puișorul”. Care din obsesie au ajuns să-i transforme în detectori de greșeli și de imperfecțiuni. Care le-au indus ideea că dragostea înseamnă de fapt confort. TREBUINȚE PRIMARE SATISFĂCUTE.

Bărbații ăștia, minunați de-a dreptul unii, au fost ”stricați” de mame care le-au anticipat toate mișcările, dorințele și nevoile, le-au îmbrățișat mofturile și le-au dat totul pe de-a gata, de frica respingerii. Fiind ele însele nefericite în propriile copilării sau în relațiile cu tații absenți emoțional. Le-au făcut atunci copiilor lor altare pe care au jertfit viața lor, timpul și nervii. N-au putut suporta lacrima băiețelului care se agăța de fusta lor când trebuia să fie lăsat singur la grădiniță și-au găsit soluții salvatoare, angajându-le bone, evitând durerile puiului din frica de separare, aruncându-și la gunoi nevoile proprii pentru salvarea copiilor, fără să știe că toate evitările duc la anxietăți și răsfăț, la concepții greșite, la tipare comportamentale distructive, la șantaje emoționale.

selfish-man-molood-mazaheri

Selfish man, Molood Mazaheri

Mamele acestea n-au avut de unde să știe că mâncarea și curățenia nu alungă teama copilașului de monștrii de sub pat, de tramvaie, de zgomote, de strigoi, de moarte, de separare. Dacă oferi trebuințele de bază, nu înseamnă că ai rezolvat trebuințele de dragoste, atașament, siguranță. Și-atunci copilul crește cu falsa credință că dragostea înseamnă satisfacerea dorințelor, a nevoilor bazale și cam atât.

Și-apoi ne mirăm cum de bărbatul acela șarmant, plin de bun simț și drăgăstos are lângă el o femeie rece, care are grijă să fie cât mai frumoasă pentru a atrage privirile altor bărbați, care n-a fost în stare să-și găsească un job care s-o împlinească sau să-și consolideze un drum în viață pe propriile-i picioare?!

O are, dragilor, pe ea, pentru că îl așteaptă cuminte cu masa pusă, cu toate cămășile călcate, cu friptura caldă, cu ordinea compulsivă pe care el a învățat-o în copilărie și pe care ea, de frica părăsirii, i le dăruiește zilnic, căci fără el nu e în stare să-și lege nici măcar șireturile. Sau e în stare, dar n-are cu ce să-și cumpere pantofii.

M-am revoltat eu ani la rând pe ”pipițele cu aer de doamne”, dar am aflat într-un târziu că aceste femei n-au nici o vină pentru că au găsit bărbați care habar n-au ce-i aceea o relație adevărată, o femeie adevărată. Ei cred că dragostea este egală cu gustul cartofilor prăjiți, dorul – cu patul aranjat la dungă, și lista poate continua.

M-am întrebat așa, de-a lungul anilor, cum de rămân acești bărbați în relații dependente cu femei care nu-i ajută să-și împlinească visele (tot de teama de a nu fi părăsite! și-atunci mai bine îi fac dependenți de mâncarea lor!), care nu le oferă susținere morală și încredere în forțele proprii și nu le dăruiesc grija și atenția necesară supraviețuirii emoționale.

Și-am aflat într-un târziu că acești bărbați n-au aflat în copilărie cum stă treaba cu dragostea adevărată, au asociat-o cu mâncarea și curățenia și n-au știut niciodată că acestea pot fi făcute împreună cu femeia lor sau de alte femei specializate în așa ceva. Și tare revoltată am fost când am văzut bărbați nemulțumiți de femeile lor tandre, afectuoase, grijulii, pline de dragoste reală. Ce nu înțelegeam era cum de pot ei prefera ceea ce pot cumpăra simplu de la un restaurant – mâncarea- în locul a ceea ce nu pot cumpăra de la nimeni: iubirea adevărată, susținerea, blândețea, gingășia?

Nu înțelegeam de ce nu pot ei să fie mulțumiți când femeile astea tandre le făceau mâncare când aveau timp, curățenie când puteau să-și răpească din timpul petrecut pentru a citi și învăța? Cum de le reproșau că nu fac NIMIC? Păi, fiindcă pentru ei Nimic însemna mai puțin ca acele mame care făceau totul pentru casă și mai nimic pentru suflet. Și-atunci, modelul din familie, transmis la băieții deveniți bărbați se perpetuează 🙂 și ne mirăm de ce vedem cupluri – în care ambii sunt inteligenți și frumoși – destrămate, și cupluri în care ea e o parvenită, devenită doamnă peste noapte, bine sudate?

Bine sudate spun de ochii lumii, căci bărbatul al cărui suflet e hrănit cu cartofi și fripturi e mereu flămând. Dar cum să vadă el asta sau cum să își dea seama că există și alt tip de femeie pe lumea asta, când a fost obișnuit cu satisfacerea nevoilor primare? Cum să nu arunce acest bărbat în femeia caldă și iubitoare cu reproșuri:” Ceri prea multă afecțiune, vrei mereu îmbrățișări, ce e atâta dragoste? ai probleme grave din copilărie, de asta vrei atâta să te țin în brațe!”

De unde să știe el că un bărbat care a crescut cu o mamă care i-a explicat caraghios mereu că monștrii de sub pat pot fi izgoniți cu spray ”antimonști”, îl iubește chiar dacă trebuie să plece la serviciu și-l lasă la grădiniță până se întoarce? De unde să știe el că mama nu e aceeași cu femeia, că bărbatul face dragoste cu femeia lui, nu integrame? De unde să știe el că femeia se împlinește prin carieră, dezvoltare personală, și nu doar prin grija excesivă pentru copiii ei și curățarea zilnică a casei până lucește? (lucruri de care se poate ocupa o dată pe sapătămâna, și dacă nu poate ea, plătește pe cineva care are acest job!)

De unde să învețe bărbatul crescut după standardele ”stomacului” că dragostea nu se cumpără, dar mâncarea da? De unde să știe el că o femeie care muncește PSIHIC cu oamenii 10 ore pe zi e mai obosită ca una care muncește FIZIC tot atâtea ore? Dacă în familia lui femeia a avut rolul de menajeră și bucătăreasă, înainte de soție?

De unde să știe bărbatul crescut dub semnul grijii excesive că pe lumea asta mai există și soluții pe care trebuie să le găsească singur, că o femeie nu te salvează, ci te liniștește? De unde să știe el că femeia care te salvează făcându-ți numai mâncare te face dependent excesiv de ea, și cea care te liniștește când ești îngrijorat în privința lipsei banilor, te face independent și sigur pe tine, când te asigură că și ea muncește, și ea aduce bani în casă, și ea simte, și mai presus de toate TE IUBEȘTE?

Cum să știe un astfel de bărbat ce-i aia dragoste, când n-a auzit niciodată de la femeia-menajeră aceste cuvinte, ci doar: NU EȘTI ÎN STARE SĂ CÂȘTIGI MAI MULT, NU POȚI SĂ TE INTEGREZI, NU EȘTI BĂRBAT? Apoi, cum să știe el să trăiască lângă o femeie care îl liniștește cu dragostea ei fără a-i oferi zilnic doza de drog numită OBSESIA CURĂȚENIEI, A ORDINII ȘI A MÂNCĂRII CALDE PE MASĂ la ora la care el ajunge?

De unde să știe un astfel de bărbat ce înseamnă să mănânci împreună cu femeia ta la masă, când el a fost obișnuit SA I SE PUNĂ MASA sau să mănânce la Tv, fără a ști vreodată că cina este prilej de a-ți asculta iubita, de a revărsa sentimente pozitive și negative spre a le liniști ea, prilej de a discuta despre proiecte, concedii, week-end-uri în afara orașului? De unde să știe bărbatul acesta că un cuplu merge la mare să se bucure ÎMPREUNĂ de apă, de soare, de viață, când el nu a trăit niciodată o îmbrățisare în apă, un sărut sărat, căci a avut lângă el femei-mamă surogat, care foloseau concediile la mare pentru a se bronza și a scăpa o săptămână de stressul gătitului?

Cum să nu alunge un astfel de bărbat o femeie care își dorește o familie reală, nu un bărbat care doar să aducă bani acasă, lipsind cu nopțile, angajat fiind în joburi care îi subminează orgoliul? Cum să o iubească pe femeia tandră, dacă el nu știe de fapt ce înseamnă dragostea adevărată, ci doar aceea mascată sub înfățișarea prăjiturii și a cuptorului aburind?

Mama lor de bărbați dependenți de femei mai dependente ca ei! 🙂

* Orice asemănare cu personaje din viața reală este pur întâmplătoare!

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂  Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Dragostea nu este o permanentă stare de entuziasm

Latura întunecată a bărbaților „de treabă”

Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. asasaa / 12 February 2015 22:17

    Draga doamna, imi dau seama ca dupa cuvintele tale esti o doamna, care cred ca ai fost respinsa si respinsa de foarte multe ori….
    Problema, in cazul tau, nu e la barbati. Problema e la tine!! Nu ti se pare ca dai vina numai pe barbati??
    Recunosc, sunt sigur ca exista si barbati care sunt exact asa cum i-ai descris in acest articol. Insa trebuie sa stii ca, tu ca femeie, pe langa faptul ca trebuie sa fii femeie, gingasa si iubitoare, trebuie sa stii sa faci mancare, curatenie, sa ai grija de copii… Nu sa astepti sa vina fraierul de la munca si tu sa angajezi o femeie care sa-ti faca tie curat in casa !!!! Si tu sa ii oferi doar dragoste acelui barbat!!!! Daca vrei sa o tii in continuare pe ideea ta, ca se poate angaja o femeie care sa-ti faca curat in casa, ca poti manca la restaurant sa stii ca se poate angaja si o femeie care din cand in cand sa-i ofere “dragoste” barbatului tau !!!!!!
    Deci draga doamna, nu mai fiti frustrata, trebuie un echilibru in toate!!!! Tu ca femeie trebuie sa stii sa faci de toate si abia atunci vei vedea, ca daca ai gasit barbatul potrivit si el te va ajuta cu toate acele treburi de femeie, care se pare ca pe tine te injosesc. Eu unu cred ca tu esti una din acele pipite pe care le descrii !!!!

    Reply
  2. cristi / 11 February 2015 13:49

    Buna,
    Cred ca exagerezi. Viata reala nu se rezuma doar la nevoi primare si nu cred ca exista cupluri in care una dintre persoane este chiar o vita furajata iar cealalta bucatar. Daca ai cateva exemple atunci nu inseamna ca pot sa fie 1-2% in tiparul tau, ca poate asa era inainte de comunism. Acum nu mai este chiar asa iar tinerii de obicei formeaza un cuplu daca intr-adevar au ceva in comun iar acel comun este de ambele parti agreat.

    Reply
  3. alin / 10 February 2015 21:34

    Asta cu iubirea e o treaba mai complicata relatiile se destrama din cauza iubirii aleia de care se vorbea mai sus ” ii sclipesc ochii cand ma vede” este o iubore euforica frumoada dar instabila deopotriva un apogeu scurt precum un orgasm deci o reactie mai mult chimica decat a sufletului . iubirea de durata se construieste pas cu pas prin gesturi mici si lucruri neinsemnate prin acceptarea defectelor mai ales si doar apoi prin admirarea calitatilor . cat despre stereotipuri sau frustrari trebuie lasate de o parte in relatii deoarece viata in doi se face pe o singura cale atunci se vorbeste de suflete pereche cand sunt doi dar se simt unul .

    Reply
  4. mamadebaiat / 10 February 2015 20:51

    Frumos articol Monica. Nu am citit toate comentariile decat pe sarite, vad ca multe femei nu sunt de acord ce ceea ce au citit. Dentarg, nu stiu daca esti doamna sau domn dar da-mi voie sa-ti spun ca nu toate femeile stau acasa si asteapta sa vina domnul de la servici cu salariul in plic sau pe card si sa-i ia banii sa plateasca o femeie sa faca curatenie sau mancare. Foarte multe femei, si eu ma numar printre ele, lucreaza la fel de mult ca si sotii lor. Sunt si sotii, si mame, si lucratoare, si bucatarese (sau chefs cum se numesc acum) , si amante si femei de serviciu acasa. Dar daca la inceput m-am dat cu capul de pereti pentru ca sotul meu a astepta ca toate de mai sus sa fie facute de mine , dupa ce am intrat de cateva ori in greva si dupa ce am discutat muuuuult a inceput sa vada altfel lucrurile. Desi, si acum dupa 20 de ani impreuna inca mai are momente in care barbatul roman din el isi cere drepturile suntem pe un drum destul de neted. Am un baiat pe care de mic l-am inclus in toate treburile casei. Gateste cu mine sau cu tatal lui, face curat cot la cot cu noi ( i-am dat optiunea sa aleaga el camera care vrea s-o curete), daca nu mai are un produs care stie ca il consuma il pune pe lista de cumparaturi, daca nu e pe lista nu il cumpar, etc. Chestii mici care in viitor vor face o mare diferenta atunci cand se va afla intr-o relatie. Sau daca va fi singur. Trebuie invatati prin exemplu cum e normal sa se poarte ca sa ajunga la randul lor functionali in cuplu, societate, prietenie,etc.

    Reply
  5. dentarg / 8 February 2015 16:34

    Draga doamna, imi dau seama ca dupa cuvintele tale esti o doamna, care cred ca ai fost respinsa si respinsa de foarte multe ori….
    Problema, in cazul tau, nu e la barbati. Problema e la tine!! Nu ti se pare ca dai vina numai pe barbati??
    Recunosc, sunt sigur ca exista si barbati care sunt exact asa cum i-ai descris in acest articol. Insa trebuie sa stii ca, tu ca femeie, pe langa faptul ca trebuie sa fii femeie, gingasa si iubitoare, trebuie sa stii sa faci mancare, curatenie, sa ai grija de copii… Nu sa astepti sa vina fraierul de la munca si tu sa angajezi o femeie care sa-ti faca tie curat in casa !!!! Si tu sa ii oferi doar dragoste acelui barbat!!!! Daca vrei sa o tii in continuare pe ideea ta, ca se poate angaja o femeie care sa-ti faca curat in casa, ca poti manca la restaurant sa stii ca se poate angaja si o femeie care din cand in cand sa-i ofere “dragoste” barbatului tau !!!!!!
    Deci draga doamna, nu mai fiti frustrata, trebuie un echilibru in toate!!!! Tu ca femeie trebuie sa stii sa faci de toate si abia atunci vei vedea, ca daca ai gasit barbatul potrivit si el te va ajuta cu toate acele treburi de femeie, care se pare ca pe tine te injosesc. Eu unu cred ca tu esti una din acele pipite pe care le descrii !!!!

    Reply
    • cristina / 10 February 2015 17:58

      Aoleu, doamna Dentarg și restul doamnelor mame de băieți. Eu doar ce am divorțat de un domn absolut extraordinar după toate standardele, care era EXACT ca în descriere. A fost în mod evident un copil dificil și încăpățânat,însă, chiar și-așa, influența stilului mamei era covârșitoare. Vă jur că am aruncat ani la rând mâncare rămasă în frigider, pentru că nu făcea un efort să ajungă acasă înainte de 9-10 și mânca la birou. NICIODATĂ nu voia să vină la masă și cerea să i se aducă pe canapea, inclusiv când veneau rudele lui în vizită, deși toată lumea stătea la masă. Are 43 de ani și mama lui, distinsă profesoară, venea și îi punea șervetul pe burtă și multe altele de felul ăsta. Nu este rău să gătești pentru soțul tău, însă este rău să faci asta când nimeni nu observă. Urmează să mă recăsătoresc cu un domn care nu mănâncă niciodată fără mine, îmi trage scaunul la masă, nu merge înaintea mea cu 20 de metri, observă când îmi schimb rujul, îmi răspunde la telefon și nu e nepoliticos față de nimeni, cum era fostul meu soț, care îmi trata prietenii și familia ca pe niște amărâți, ca și cum el și ai lui ar fi fost din vreo familie de elfi sau nu știu ce alt popor ales. Părinții mei îl regretă pentru că este ”bogat și respectat”, și mie mi-a fost foarte greu să accept că nu am cum să fiu fericită lângă cineva care mă frustrează constant și care îmi spune că o căsnicie înseamnă să îți accepți partenerul așa cum este. Este foarte ciudat că nici măcar el nu a spus vreodată că eu îi fac viața urâtă în vreun fel și nu mi-a reproșat decât faptul că nu îl accept cum este. Câteva luni după divorț și el și familia și prietenii și-au dat brusc seama că nu sunt așa proastă pe cât par și m-au căutat isteric, însă e incomparabil mai bine să stau lângă cineva căruia îi sclipesc ochii când mă vede și care apreciază fiecare lucru pe care îl fac. Este perfect adevărat faptul că în relația ta cu copiii se reflectă relația cu soțul. Mama este exact genul de îngrijitoare și eroină pe meterezele maternității, iar tata s-a purtat dintotdeauna exact ca fostul sot, adică așa cum a avut chef, știind că i se va ierta tot, pentru că, nu-i așa, femeile nu îți abandonează familia. Slavă Domnului că am avut puterea să nu pic în capcana asta! Este foarte trist că toate mamele care scriu aici nu își dau seama că pentru ele prioritar trebuie să fie copilul,de acord, însă familia lor este soțul. Copiii cresc și pleacă, tu rămâi cu un bărbat care nu te bagă-n seamă și nu te respectă. Apoi ce mai ai de făcut?? Exact ce îi spun eu mamei când mă sună tristă că i-a zis tata nu știu ce: să taci și să-l suporți și restul zilelor. Exact cum a făcut și soacra mea, exact cum face și mama mea.

      Reply
    • Iris / 24 February 2015 6:34

      Buna, un articol excelent, dar vad ca neinteles in mare parte.Din pacate exista acest specimen de barbat intalnit destul de des, problema se pune din start din educatie prin simplu fapt ca e baiat, barbat, si nu poate face o mancare, curatenie si aduce o floare, doar pt ca e barbat.Da dar asta raportat la 100 ani in urma, cine vrea sa ramana acolo.
      Dar sa stiti ca ei Inca pot fi educati pe parcurs, acolo unde exista sufletul deschis, si ajung sa faca si mancare, si curat si grija de copil.In unele cazuri se poate Dar daca exista dragoste si sotia nu se complace in situatie si nu accepta starea data.

      Reply
  6. Bibi / 5 February 2015 23:42

    Un articol de prost gust,din partea unei femei foarte frustrate si limitate.Numai tampenii aberante.Cred ca aceasta femeie a avut ghinionul sa fie respinsa prea des si generalizeaza.Doamna draga,iti spun eu ceva de care nu ai habar: BARBATUL NU ARE NEVOIE DE SUSTINERE MORALA DECAT DACA E PROST SAU SLAB.NU AVEM NEVOIE DE VORBE CI DE FAPTE.MAMA ESTE EXEMPLUL CEL MAI POZITIV DIN VIATA UNUI COPIL. O BUNA PARTENERA DE VIATA ISI SURPRINDE IUBITUL SAU SOTUL ATAT PRIN AFECTIUNE CAT SI PRIN GRIJA FATA DE MODUL IN CARE STIE SA-I GATEASCA.Noi nu va obligam sa stati la cratita sau sa ne satisfaceti nevoi primare,dar sa-mi fie cu iertare:Ce lucruri asa speciale stiti voi sa faceti dincolo de cratita,curatenie, ingrijirea copiilor(excluzand exceptiile)?! Si nu cred ca barbatul se opune evolutiei femeii in vreun fel decat daca este ales gresit.

    Reply
  7. Alexandra D / 4 February 2015 9:35

    Cine va pune sa va luati soti defecti? Luati-va iubite perfecte!

    Reply
  8. stoian silvia / 3 February 2015 17:40

    Baietelului meu de nici 6 ani am incercat sa ii inoculez ideea ca femeie de langa el nu trebuie sa ii fie sclava ( ca e mama, bunica, iubita,nevasta…etc) acum, cand il mai cert pt lucrurile imprastiate prin casa, bombane ” mda stiu, femeia nu e sclaba”…totodata, au fost situatii cand imi cerea ajutorul pt lucruri minore si i-am spus sa faca un exercitiu de imaginatie: mami nu mai este deloc sau daca mami n-ar fi acum aici , cum ai proceda?in ceea ce priveste bagajele lui, de cand am inceput sa ma inteleg cat de cat cu el, cam dupa varsta de 2 ani, participa activ si le facem impreuna, pt ca il anunt ca daca nu le facem impreuna eu o sa ii aleg hainele si daca ii trebuie ceva anume nu vreau comentarii pt ca nu pot sa ma gandesc la toate si nu stiu preferintele lui… Recunosc, in randul prietenelor mele, sunt privita ca o mama egoista care nu isi iubeste copilul pt ca nu tresar la prima cazatura, ca nu il iau in brate la primul scancet sau ca il pedepsesc atunci cand nu ma respecta pe mine sau munca mea in casa.
    Sunt constienta ca e greu ca parinte sa ii dai aripi copilului tau pe cat sunt de constienta ca putine mame de baieti sunt acelea care sa incurajeze zborul odraslelor lor..

    Reply
  9. emiy / 2 February 2015 11:57

    “Poate că unii bărbați se schimbă ” .. femeile asteapta ca dupa ce se casatoresc ca barbatul sa se schimbe, si nu se schimba , barbatii cand se casatoresc asteapta de la o femeie sa nu se schimbe , dar se schimba. … “N-au nici o vină pentru că au găsit bărbați care habar n-au ce-i aceea o relație adevărată” … aici a trebui sa dam vina si pe tati ca n-au stiut sa isi invete fetele cum sa isi aleaga barbatii sarmanti”… dar ore nu si fetele alea isi aleg barbatii sarmanti ca sa atraga privirile altor fete…cred ca stiti cum sunt discutiile zilnice ale multor fete’ despre barbati’ ( mi chiar mi s face sila ) Dar oare tatii aia nu totusi le-au spus ? Incapatanarea si farmecu’ barbarilor care se ocupa cu fermecarea si cu a aduna bani pentru a fermeca imaginea pipitelor in ochii celorlalte femei nu au fost mai mari totusi decat sfaturile putine din lipsa de timp (ca tre sa aduca bani in casa) si regulile” care le impuneau (“-Tatii asta de moda veche”, da care probabil stia de ce le-au facut) ? Iar fetle nici o data n-au stiut sa asculte pentru ca asa n-ar mai fi avut farmec si n-ar fi impresionat pe nimeni cu ce barbat si-a gasit.

    Reply
    • 9vieti / 2 February 2015 19:40

      Relatia cea mai importanta a unui copil este cu mama lui inainte de toate, asa ca de asta este pus accent pe responsabilitatea mamei in educarea unui barbat.

      Din punct de vedere sufletesc, mama are o autoritate uriasa si ea este cea care formeaza cei 7 ani de acasa. Rolul tatalui apare mai tarziu si nu scuteste nimeni vre-un barbat de vre-o responsabilite – daca asta era teama principala.

      Abordarile astea de genul “da’ barbatul e mai vinovat” nu duc niciunde.

      …iar responsabilitatea barbatilor va fi subiectul unui alt articol. Pe care poti sa-l scrii chiar tu.

      Reply
  10. LN / 2 February 2015 8:49

    Frustrari imense denota articolul asta. Imense! Probabil un nene din asta, sarmant si cu bun-simt, pierdut undeva in trecut in favoarea unei “pipite care nu stie decat sa isi ingrijeasca barbatul” si nu e independenta ca autoarea. Pff, greu tare cu echilibrul asta. Daca era scris in alt ton, chiar putea fi un articol pertinent. Unul care clarifica extremele si nevoile dintr-o relatie. Dar aici emana frustrare si ura si e pacat de darul scriitoricesc al autoarei. Recomand un terapeut pentru a trece peste episodul dureros ca sa nu sufere viitorul copil de sex masculin din plin din cauza asta.

    Reply
    • George / 2 February 2015 9:50

      adica ce “ton”, draga? ce ton a folosit? e tonul omului care transmite o informatie clara, concisa, nu bajbaiala multora care pretind ca se pricep, dar in realitate sunt pe dinafara! si ce ton ai vrea, cand descrii o situatie care a distrus de-a lungul timpului milioane de copii si adulti in aceeasi masura?

      Reply
  11. Mihaela / 1 February 2015 23:37

    Poate că unii bărbați se schimbă şi până la urmă uită de alintul de care aveau aparte. Bărbatul descris în articol era al meu, cu siguranță. Am divorțat cu un an în urmă, pentru că nici eu şi nici băiețelul meu de 5 ani nu primeam ceea ce aveam nevoie – afecțiune. Nu spun că nu m-a iubit, dar după ce i-am zis că eu nu pot trăi doar cu bani, mâncare si curățenie a plecat. Pentru el erau importanți banii şi se comporta cu mine de parcă eram menajera lui. Mă trezeam în fiecare dimineață la 5:30 ca să îi pregătesc micul dejun până când n-a spus “Adio”. O piatră mi se luase de pe inimă şi eram fericită că a p făcut-o el şi nu eu. Aş fi putut pleca, dar nu mă înduram de Vladimir şi acum pot spune că sunt fericită. Chiar dacă nu primesc iubire de la un bărbat sunt sigură că o să am parte de ea în curând.

    Reply
  12. Adelina / 1 February 2015 9:29

    Bravo! Bravo! Bravo! Excelent articol!
    Ma bucur ca exista femei care NU MAI CRESC soti/ parteneri ca si cum sunt proprii copii. Felicitari inca o data!
    Adelina

    Reply
  13. Maria / 21 January 2015 18:27

    Te lupti cu morile de vant! Vrei sa schimbi natura!…am 40 de ani si 2 copii la activ, ambii baieti si iti spun ca nu ai cum! Stiu sa faca mancare, sa stranga dupa ei, apreciaza cand le fac eu ceva, respecta femeia, dar femeia pentru ei e cea care are grija! Asa ne-a facut natura, femeile sunt cele care au grija de familie in timp ce barbatul e la vanat! Daca-mi spunea asta cineva inainte sa am copii, il plesneam! Atata timp cat noi ii purtam in burta 9 luni, le dam nastere si ii alaptam, nu se va putea schimba nimic! Iti inteleg perfect dezamagirea si automatul reflex de a da imediat vina pe soacra:)) La fel am facut si eu, dar cu timpu mi-am dat seama ca nu ea a fost devina…daca vrei sa injuri pe cineva, injura natura. Si nu te uita la exemplele extreme, ca nu suntem toate asa. Majoritatea mamelor pe care le conosc ofera aceasi educatie fetelor si totusi ele se dezvolta altfel…cum iti explici acest lucru?

    Reply
    • claudia / 1 February 2015 17:49

      Nu e natura de vina,eu sunt casatorita cu un baiat a carui mama sufera de lipsa de atentie si care l-a crescut asa cum se spunea in articol,dar dupa cateva discutii el,sotul,a inteles ce inseamna de fapt iubirea si s-a schimbat.Am si un frate care s-a crescut singur(din liceu a plecat jn alt oras)si e foarte independent,dar relatia cu iubita e pefecta,deci,intr-adevar mamele sunt vinovate ,dar nu numai mamele d ebaieti ci si cele de fete(dar asta e alt subiect),dar daca barbatul e inteligent destul incat sa vada ca dragostea poate fi exprimata si altfel,ai noroc de un sot bun.

      Reply
    • ionutz155 / 4 July 2015 1:07

      Un comentariu cu adevarat pertinent,va respect si va stimez doamna se vede ca sunteti cu capul pe umeri!!!!Natura nu o poti schimba intr-adevar daca asa a vrut Dumnezeu sa avem roluri diferite nu putem schimba asta oricat am vrea!!!Si banuiesc ca aveti o casnicie fericita prin simplu fapt ca intelegeti acest fapt!!! Respect doamna!!!Sunteti una dintre putinele femei adevarate care mai exista pe lumea asta!!!

      Reply
  14. Sorina / 19 January 2015 8:14

    Sunt oripilata de acest articol, banuiesc ca nu aveti copil ( baiat )

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro