Mi se fâlfâie de norocul tău!

10 April 2018

FLORENTINA MUSATSe propti în fața oglinzii și se uită cu atenție la linia gâtului, își admira urechile mici, brațele subțiri, apoi talia de copilă, cicatricea din genunchi de la căzătura cu bicicleta, nici nu mai știa câți ani trecuseră de atunci. Era tristă și încercănată. Încruntată, cu linia buzelor arcuită ușor în jos, se uita acum fix în ochii ei. O fracțiune de secundă i-a fost de ajuns să ia hotărârea care urma să-i schimbe viața: va îmbrăca rochia neagră, cea scurtă și cu aplicații din catifea. Fără lenjerie intimă. Uite-așa! Fix așa.

În seara aia, dacă s-ar fi murit de rușine, ea ar fi fost moartă de-a binelea. A coborât din cameră cu o grimasă pe față, ceva între o imensă stânjeneală, rictus și sindrom antisocial acut. Nu obrajii îi ardeau de rușine și îndrăzneală, ci nasul și vârful urechilor. Stătea cu mâinile la spate și până la masa ei a mers inventând un nou stil de a păși, ceva între genunchi înțepeniți și glezne foarte puțin mobile. Când s-a așezat, și-a desfăcut șervetul, cel în ton cu fața de masă festivă a nunții, și și-a învelit picioarele. Venise la nunta fostei colege de bancă doar ca să arate tuturor că nu a existat nici urmă de gelozie în sufletul ei, nici când ea n-a intrat la Litere, dar colega, da. Nici când ea n-a plecat cu bursă în State, dar colega, da. Nici când ea nu s-a încadrat în programul “Prima casă”, dar colega, da. Acum, la nunta fostei colege de bancă, hotărâse să nu poarte chiloți. Ca să se răzbune. Mi se fâlfâie de norocul tău! Și jos pe scaun a stat toată nunta ignorându-i cu desăvârșire pe miri, dar urmărind dansuri ciudate, blues-uri în aburi și lasere, artificii din podea și sârbe machidonești. După ultima înghițitură de tort, s-a șters frumos la gură cu șervetul care-i încălzea coapsele, s-a ridicat ușor, și pe lângă zidurile tapitațe regal, s-a strecurat pe ușă cu gândul să ajungă la liftul hotelului.

– Aveti cele mai frumoase picioare ale serii… la ce oră se deschid?

Gluma de doi bani, vocea în relanti și frigul care se instala în zone neacoperite au împietrit-o la jumătatea distanței dintre scări și lift. Să urce pe scări în rochia scurtă și fără chiloți era varianta necâștigătoare. S-a dus țintă la lift cu petrecărețul în spatele ei. Când e să ai ghinion în viață, nu-l cântărești după bursa, bărbatul sau prima casă a unei foste colege de bancă. Ci în momente ca acestea. Au urcat împreună în lift, ea cu umerii trași în față, și cu bărbia în piept. “Promit să nu-i mai judec pe oameni, mai ales pe cei pe care nu-i cunosc, promit să nu mai arunc săgeți veninoase și nu voi mai da verdicte pe care nu mi le cere nimeni… Promit să… “

night geometry jack vetriano

©Jack Vetriano

– Mergem la același etaj… Miștooo.

Mult timp nu și-a amintit când și-a scos cheia. Cine a deschis ușa. Cum s-a trezit în duș cu apa caldă șiroindu-i în din păr spre picioare. “Ești inconștientă să umbli așa…” auzea. “Ești înghețată sloi.”

S-a prins cu mâinile pe după gâtul lui și l-a încolăcit așa goală. El de ce nu era gol? Catarama de la curea o zgâria, a desfacut-o în timp ce dinții ei s-au înfipt în gâtul bărbatului. Apoi își amintește frânturi fără noimă. Părul ei lung înșurubat în jurul mâinii lui care o țintuia fără milă cu capul pe spate și cu gura deschisă, pericolul, panica, adrenalina toate revărsate șuvoaie din creier direct în vagin, care se contracta frenetic. Cealaltă mâna a lui care o strângea de șold prin spate sau o apleca de mijloc, apa caldă care-i curgea în ochi întinzându-i rimelul pe toată fața. Orgasmul ei care o făcu să scoată un sunet animalic cu o voce pe care nu și-a recunoscut-o nici ea, durerea părului de la ceafă când s-a încăpățânat să se întoarcă brusc cu tot părul în mâna lui, pentru a-l obliga să se înfigă tot în gâtul ei. Halatul de hotel, amețeala, orgasmul, carnea de pe ea strânsă și frământată, rădăcinile dureroase ale părului. Toate erau puse în mintea ei ca-ntr-un ierbar. Stătuse în cea mai mare parte cu ochii închiși și cu gura deschisă. Detalii precum culoarea ochilor, nasturii cămășii, sacou sau costum, îi erau complet străine. Simțea vag în gură un gust sălciu de amoniac sau clor. S-a îmbrăcat ca la polul nord și a coborât să-și ia “la revedere” de la însurăței. În lobby-ul generos al hotelului, fosta ei colegă de bancă zâmbea copleșită și-i pupa pe obraz pe toți cei care se întreceau în urări de case și pietre. În spatele ei, zâmbind elegant, chinuindu-se să ascundă o mușcătură de pe gât, proaspătul soț al norocoasei colege de bancă scruta în jur prin mulțime după un chip pe care nu știa dacă ar vrea să-l mai vadă sau nu…

Probabil n-aș refuza, gândi el.

Nici eu, gândi ea… cu ochii la puloverul de angora al colegei de bancă.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Muierea, Dumnezeu și fiică-mea

Ce dulce e răzbunarea!

Misterioasa dispariție

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,254 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro