Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Miroseai a bărbat care știe ce vrea

15 February 2018

“Ceea ce nu avem la timp devine o dorință consumată. Ceea ce nu simțim la timp, se transformă în gânduri de noapte. Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim NICIODATĂ.” (Octavian Paler)

20.11. 2017, Zürich
Pentru tine!

Ascult Leonard Cohen și încerc cu toată puterea să nu te scot din sertarul în care te-am “condamnat” la uitare. Mă rog la Dumnezeu să nu mă mai suni, te blochez pe Whatsapp, ca după o ora să întru în panică, dacă ai sunat? Dacă ai dorit să-mi scrii ceva?

Doamne, cum pot fi femeile deștepte atât de vulnerabile când este vorba despre iubire?… sau măcar ce credem noi că este iubire. Sunt o femeie care a fost înșelată și care a condamnat, fără să se gândească prea mult, toate amantele de pe Pământ. Am greșit. Dumnezeu mi-a arătat că nu trebuia să judec. Nu așa.

De peste 26 de ani, sunt una dintre ELE, una din aceste ființe atât de disprețuite de mine. Doar ironia Soartei?! Ca să pot trăi o viață paralelă m-am reorganizat :), a trebuit sa-mi programez noul hard disk, să îndepartez din memorie prejudecăți (sau măcar să le reduc), să nu îmi mai pese de gura lumii, să învăț să ignor și să sfidez Destinul…

Fiind Taur, nu a fost ușor (pentru că noi trăim ca să respectăm legile vieții), dar, mulțumesc lui Dumnezeu, având unul din cele mai minunate joburi din lume, nu a fost nici imposibil… da, munca a însemnat totul pentru mine în acea perioadă. Munca și iubitul meu de peste mări și țări… nimic altceva nu mă interesa! Treceam prin Timp cu acei celebri „ochelari de cal”, fiind convinsă că am tot ce-mi trebuie și, paradoxal, consideram o nelegiuire să-mi fi înșelat iubitul…  care era însurat (nu vi s-a întâmplat?).

26 de ani de ” hibernare”, ardere latentă emoțională, pusă pe un “stand by” modus. De ce? Nu am avut nici o clipă îndoieli, știam că am ceea ce este mai bun, acceptasem conștientă toate riscurile, respectam regulile și, mai ales, nu ceream nimic… ceea ce primeam de la el era de neprețuit.  Viața mea era atât de minunată, aproape perfectă: întâlniri cu bărbatul iubit, călătorii în cele patru colțuri ale Lumii , hoteluri de 5 stele, avioane particulare, terenuri de golf, oameni deosebiți, zile și nopți de dragoste statornică – nebună… foame constantă de el. A fost și este încă cel mai deștept, cel mai frumos, cel mai bine bărbat din galaxie; am avut mai multe orgasme mentale cu el decât bănuiesc că au mii de femei în realitate… în zeci de vieți! În ciuda faptului că era căsătorit, și-a făcut timp să mă învețe fericirea. Mă consideram o femeie împlinită privat și profesional.

Până ai apărut TU. 2016.

A trebuit să te ajut într-un moment foarte dificil din viața ta. Era vorba despre viață și moarte. La început am refuzat; ah, dacă am asculta toți măcar o singură dată ceea ce ne spune instinctul!!!

Când te-am văzut pentru prima dată, nu cred că te-am observat cu adevărat: mic de statură, plinuț, fără sare, piper… sau vreun alt condiment. Doar un pic prea mult gel de păr pentru gustul meu. Nu ai vorbit prea mult (aproape deloc), timid, trist, păreai că nu ești capabil nici măcar de a hotărî singur ce pastă de dinți ai voie să folosești… pfui! împrăștiat (la acel moment) în tot Universul; am avut doar un gând, Doamne, de ce am promis să ajut ?! Mi-am ținut totuși promisiunea și, după un an, m-ai  informat că ajutorul meu fusese la timp. Ai fost și erai pentru mine o contradicție: mă  intriga să văd neputința ta ca bărbat, pe de-o parte, și perfecțiunea de care dădeai dovadă ca om de afaceri, pe de altă parte. Undeva chiar mi-a fost milă de tine… dar începusem ușor să te admir pentru loialitatea și lupta ta. Nu întâlnisem mulți oameni, din acest punct de vedere, ca tine. Oh, Doamne, dacă aș fi știut….

Venise iarna, și, așa cum a prevăzut Christiane, drumurile noastre au trebuit să se intersecteze încă o dată. Ne-am revăzut după un an, într-un aeroport, eram amândoi într-o călătorie de afaceri, având aceeași destinație. În rest, nu aveam niciun subiect comun… Un prieten din copilarie mă aștepta la aeroport; din politețe, te-am invitat să mergi cu noi și așa am aflat că aveam rezervări la același hotel. Locuiam în același hotel? Într-un oraș cu mii de hoteluri… Întâmplare?! Mi-ai spus că rămâi trei zile acolo… tot întâmplare?!

În prima seară, prietenul meu te-a invitat să mergi cu noi la un bar celebru din acel oraș. Deși ai spus că ești foarte obosit, ai acceptat. Erau acolo multe fete tinere, frumoase; mirosea a alcool, a parfum ieftin, a transpirație și a tristețe. Voi, bărbații, nu aveați mâini destule pentru goliciunile care vi se ofereau. Mi-a făcut dintr-odată plăcere să te privesc cum râzi, cum te porți, cum vorbești cu acele femei… deși știai ce sunt, te comportai față de ele plin de atenție, respect, le atingeai cu o tandrețe uimitoare, ca și cum ar fi fost din porțelan… te simțeam puțin excitat, dar aveai controlul 100%. Mângâind sânii unei dansatoare, ți-ai oprit privirea, doar pentru o secundă, în ochii mei. Nu eram pregatită pentru asta. Pentru prima oară, după un an, te vedeam ca bărbat! Erai liber, stăpân pe tine și pe situație, te jucai cu atâta ușurință cu acele femei încât mi-ai câștigat fără multe eforturi atenția. A fost o noapte foarte interesantă, dar nu mă simțeam în largul meu.

La ora 4 dimineața am părăsit barul. Hotelul era doar la o depărtare de câteva sute de metri, am hotărât să mergem pe jos. Era un  frig cumplit, tremuram,  mâinile noastre s-au atins; ai păstrat mâna mea în mâna ta. Ajunsă în cameră, mi-am spălat mâinile câteva minute… m-am surprins că voiam cu tot dinadinsul să îndepărtez urmele degetelor tale de pe mâna mea!  începuseși să fii prezent, dar de ”văzut” tot nu te vedeam…

Am luat micul dejun împreună, mă feream  să te privesc, dar îți adulmecam prezența, nu mă simțeam bine … eu, care puteam să jur că sunt 99% rațiune, mă aflam într-un labirint fără ieșire… și, uite așa, m-am trezit gândind ”Stai linistită, nu-i niciun pericol, EL nu este din niciun punct de vedere interesant pentru tine, ca bărbat”… OMG, am zis BĂRBAT?!? Doamne, trebuie să-mi fi pierdut mințile, ne despărțeau ani lumină! Deci, NU ! Absurd!

Ziua următoare nu ne-am văzut. Și a fost bine așa.

27783194_10208806518120153_1792275903_n

Sursă foto: flickr.com

Ultima seară. Ne-am întâlnit întâmplător, cum altfel?!… în holul hotelului. Prietenul meu te-a invitat, din nou, să mergi cu noi la acel bar. Sezonul de vânătoare era deschis… bine ai venit!

Eram așteptați. Fetele s-au bucurat foarte mult; știau că or să aibă un câștig frumos în noaptea aceea. Nu păreai stingher… Începuseși să-mi placi. Ți-am spus-o, pentru o sticlă de șampanie. Dar am turnat toată șampania pe M. Avea 19 ani, era atât de frumoasă, aproape că mă durea tinerețea ei. Și privirile tale ațintite asupra formelor ei onctuoase. Am lins șampania de pe pielea ei, gustând totodată și din trupul ei… pentru o clipă, buzele  noastre s-au întâlnit. Am sărutat-o!  Spre surprinderea mea, mi-a plăcut. O făceam pentru prima dată! Am uitat de timp, de tine și de mine… pentru un moment. Dar mai ales, am șocat, și nu numai pe tine…

M. a mers să danseze și m-a luat cu ea. În mijlocul numărului ei, i-am făcut semn să vină iar la mine. Se unduia ca o felină… sărăcuța, nu avea de unde să știe cât mă fascina vânătoarea! Dintotdeauna! Ajunsă în dreptul meu, i-am prins capul cu amândoua mâinile, am tras-o ușor spre mine și am sărutat-o din nou. De dată asta însă diferit. Încet, lung, apăsat, cu pasiune, câteva minute… în bar era întuneric, doar capetele noastre erau luminate de reflectoare. Nu îmi păsa de nimic! M-a speriat însă plăcerea pe care o simțeam și liniștea din spatele meu! Nu mai respira nimeni! Cu siguranță toți bărbații erau atât de excitați încât puteam simți presiunea din ei… Îmi plăcea să mă joc! Îmi plăcea să provoc, să te provoc… De fapt, tot timpul m-am gândit la tine… Am sărutat-o pe M. pe frunte și am vrut să mă întorc la masa noastră… eram dorită, cu siguranță, de bărbații care se aflau în bar… și care încă salivau precum animalele în călduri, după scenele pe care le văzuseră! Dar eu nu eram pentru oricine! Nu am fost niciodată! Te căutăm pe TINE.

Ochii noștri s-au întâlnit pentru a două oară. Și am văzut… Nu era sex, nu era dorință, nu era doar un moment de rătăcire, nu era un moft… era o explozie de dor de bine! Era ca și cum te-aș fi căutat prin Timp… dar de ce nu te ”văzusem” atâția ani?! Am gândit: OK, nu te speria, tu ai un plan B întotdeauna… TU, care ești pregătită pentru toate (chiar și pentru un război), habar nu aveai cum să te descurci cu un bărbat, e drept, cu 20 de ani mai tânăr?! Am râs și mi-au venit în cap secvențe dintr-o lume de mult uitată… Bel Ami… am zâmbit și m-am predat dimineții care venea să-mi schimbe planurile de viață. 🙂

La 4 părăseam barul și am înțeles de la prietenul meu că plătiseși una din fete să vină în camera ta, la ora 6… erai însă supărat pentru că uitaseși să-i dai cheia. Ai hotărât să o aștepți în hol. Am urcat în camera mea, dar n-am putut să adorm. Eram prea ”plină” de tine. Am coborât să te caut. Erai obosit, un pic băut, ușor agresiv, te jucai cu mobilul. Portarul și receptionistul ne priveau cu neîncredere… nu eram o pereche foarte potrivită, și asta nu doar din cauza anilor care ne despărțeau… Nu! Eu, o doamna bine, atrăgătoare, elegantă, perfect machiată și îmbrăcată, chiar și la 5 dimineață… tu, un copil răsfățat ! Ți-am spus să mergi să te culci. Erai în mijlocul unei crize de personalitate… îmi puneai întrebare după întrebare, ca apoi să-ți răspunzi singur!

Încercând să-mi explici ceva, m-ai atins, mi-ai luat mâna și nu i-ai mai dat drumul… s-a făcut liniște. Ai spus că vrei în camera mea… acolo te-ai așezat într-unul din fotolii, fără să scoți un sunet. Doar mă priveai… mă urmăreai… ușor, ușor mă transformaseși, în câteva ore, în vânat! Și mă întrebam când am renunțat să mai fiu” vânător”?!? Evitam să te privesc, simțeam cum nu mai am aer, inima dicta rațiunii, pulsul depășea orice limite închipuite… pierdusem controlul asupra navei mele spațiale, dar încă nu eram în derivă! Te-am rugat de mai multe ori să pleci. Ai rămas. Timp de câteva minute doar ne-am privit… nu te cunoșteam, petrecusem atâtea ore, zile, ani cu tine, te condamnasem la uitare, îți pusesem până și o etichetă: ”Caz rezolvat”… și atunci vine Soarta și îmi schimbă planurile!

Ți-am spus că dacă nu pleci, o să te sărut… m-am aplecat și te-am sărutat; am crezut că o să te sperii, că ai să dispari din camera mea, din viața mea! Am greșit. Mi-ai tras capul spre tine, m-ai sărutat și mi-ai mușcat ușor buzele… nu îmi aminteam să mă fi sărutat cineva așa ca tine, în nici una din viețile prin care bântuisem hai hui… miroseai a parfum, a ciocolată cu portocale, a whisky și a bărbat care știe ce vrea! O combinație care ar fi făcut orice femeie normală să fugă 1000 m într-o secundă… Atenție, femeie normală!

Am amețit atât de tare, încât a trebuit să mă sprijin de perete! Abia am putut articula, deodată, amândoi… nu este bine, nu este bine! Eram undeva speriați…Te-ai ridicat, în sfârșit, din fotoliu și te-ai îndreptat spre ușă, ne-am mai sărutat o ultimă dată, pasional, dar fără să-mi mai pierd echilibrul. Impactul tău asupra mea nu mai avea efect… Doamne, cui să-i mulțumesc că pleci?! Era ora 5:30. Am închis ușa după tine, întrebându-mă dacă am medicamentele pentru tensiune la mine! Râdeam… habar n-o să ai vreodată ce recunoscătoare îți eram pentru ce putusem să retrăiesc cu și prin tine în acele momente!

Încet, încet mă întorceam la normalitate, îmi căutăm însă masca de”siguranță”. Încă nu eram 100% cea de acum trei zile. Treziseși în mine FEMEIA…. dar scorpia încă dormea. M-am demachiat și m-am privit câteva clipe în oglindă… sunt o femeie frumoasă încă! Mi-am uns trupul cu crema mea preferată, Mademoiselle… îmi iubesc corpul, pielea… m-am bucurat constatând, fără falsă modestie, în zorii acelei zile de iarnă, că pentru vârsta mea arătăm foarte bine. M-am îndreptat spre fereastră, mi-am spus că o să fie o zi minunată, o zi nouă, o șansă nouă… Doar pentr-o clipă ai mai apărut în gândul meu. Am zâmbit. Mi te imaginam iubindu-te cu acea tânără dansatoare. Mă plimbam goală prin camera de hotel… era un pic frig, m-am îndreptat spre dulap, alegând o lenjerie de corp elegantă, neagră, cu dantelă, extrem de sexi… Sutienul, mai ales.

Este ora 6:30. Bătăi la ușă. Nu întreb cine este. Știu. Zâmbesc zorilor, ție și vieții. Acum înțeleg pentru cine am îmbrăcat desuurile mele sexi… Ce a urmat este greu de descris în cuvinte… și totuși, aș fi o mare egoistă dacă nu aș împărtăși aceste clipe cu voi! ❤ (va urma)

Guest post by Orly

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Fotografia și citatul zilei – Emil Cioran

… Și bucură-te de singurătate!

„Da, a meritat!”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
7,781 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro