Arde țara la propriu și bărbatul meu nu înțelege de ce îmi clocotește mie sângele în vene și simt nevoia să ies în față la Guvern să protestez. I se pare lui că nu, domn’e, n-avem ce căuta în stradă și că acasă e mai bine.
Alo, păi, de asta au murit oameni la revoluție, să stai tu comod în casă, la căldură, când ăștia ne fură cu totul?! Ridică-teee, că meciurile, consola și pc-ul nu pleacă nicăieri.
„Eu vreau să-mi cresc copiii într-o țară în care se știe că nu e ok să furi” îmi zice o prietenă cu care vorbeam pe facebook despre proteste. Și îi dau dreptate. M., hai la protest, îi zic, cerem noi și drepturile lor (că și al ei tot mentalități din astea „sănătoase” are).
După ce mi-au ieșit pe gură cuvintele, mi-am dat seama. Vreau un bărbat care să se zbată cot la cot cu mine pentru ce ni se cuvine, unul care să nu accepte o nedreptate din comoditate, unul care să nu facă politică de acasă. Dar, na, mi-a zis mie profa de română în clasa a doișpea că eu am spiritul de revoluționară în mine. Poate știa ea ce știa, că avea și femeia o vârstă…
Sper să îl conving totuși pe al meu de „calea cea dreaptă” înainte să fie prea târziu. Până atunci, reacționați oameni dragi, ieșiți în stradă – altfel murim cu dreptatea pe buze. Haideți la protest, pașnic, fără petarde și pietre în capul nimănui, că nu suntem ca ăia care au trăit în Neanderthal acum 40.000 de ani.
Guest post Adina Arghir
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Latura întunecată a bărbaților „de treabă”
Le pasă bărbaților dacă ești epilată?
Duminica Cocalarului. Ce mai e de făcut?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
