Lumea a sărbătorit cu şampanie condamnarea lui Dan Voiculescu. Facebook-ul a devenit scena unei petreceri online ce parcă a ţinut patru nopţi şi patru zile…şi probabil, dacă protagoniştii nu au murit, ea continuă şi astăzi. De unde există atâtea resorturi interioare pentru fericirea populară?
Simbolistica acestui eveniment social şi monden are două valenţe primordiale pentru societate românească. În primul rând, simbolul “Dan Voiculescu” , ce reprezenta în mod iconic şi transparent pătura privilegiată a Securităţii care după 1989 s-a îmbogăţit în mod semnificativ şi rapid beneficiind de toate resursele sistemului cu “S” mare, a fost spulberat. Statuia “Dan Voiculescu” astăzi este lichidă.
Pentru mentalul colectiv român acestă condamnare a reprezentat o înfrângere a “aristocraţiei” vechiului sistem deghizată în haine noi, foarte scumpe. Acest epitet “scump” i-a făcut atât de simpatici pentru societatea noastră contemporană. De la Bucureşti la Chiojdeni toată lumea ţipă “OFF with their heads”. În al doilea rând, asistăm la un schimb de topică mioritică asezonată cu încredere, superficialitate şi superstiţie.
În mod tradiţional, am învăţat în facultate, Biserica (în proporţie de 80%) şi Armata(în proporţie de 60 %) sunt principalele instituţii în care românii au cea mai mare încredere. Un lucru pe care sociologii de marcă sau de casă nu l-au sesizat este fărâmiţarea acestui mod tradiţional de raportare. Pedepsirea corupţilor este noua perversitate a sistemului care oferă românilor perioade de acalmie ca soluţie paleativă la tranziţia noastră viciată. Astăzi, DNA este regina din mentalul colectiv care va oferi circ oricui o va transforma în sectă.
Citiţi şi
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
De obicei, 1 decembrie e despre România
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
