După câștigarea premiului Nobel în 1918, fizicianul Max Planck a susținut în marile centre universitare din Germania un șir de conferinţe despre mecanica cuantică. Locul era diferit, dar conferința era aceeași. Șoferul lui o învăţase pe de rost și îi propune un schimb de locuri: “eu la pupitru, dvs, cu șapca mea de șofer, în primul rând”. Prezentarea a mers strună. Numai că, la final, a venit din sală o întrebare foarte complicată de la un profesor de fizică. La care șoferul, cu o remarcabilă prezență de spirit, a răspuns: “nu mă aşteptam ca într-un oraș așa de important ca Munchen să mi se pună o întrebare atât de simplă; îl voi ruga pe șoferul meu să vă răspundă!”
De aici, expresia “chauffeur knowledge”, adică diferența dintre a ști numele a ceva și a ști acel ceva în profunzime. Probabil că mereu a fost plin de diletanți, dar parcă acum ne ciocnim toată ziua într-un fel sau altul de oameni care au aceste cunoștințe de șofer. Care au învățat ceva pe de rost, care pot chiar pune patos în ce spun și pot face impresie, dar care luați la bani mărunți nu fac prea multe parale cum s-ar spune. Tot mai puțini Max Planck, tot mai mulți șoferi. Care nu au nici măcar prezența de spirit a celui din anecdotă…
Cunoașterea reală, solidă, vine atunci când tu faci munca, când transpiri tu învățând. Ceilalți doar se prefac. Deși au învățat să facă un spectacol bun, le lipsește înțelegerea. Ei nu pot răspunde la întrebări care nu se bazează pe memorare. Ei nu pot explica lucrurile fără a folosi jargon sau termeni vagi. Nu au idee cum interacționează lucrurile, prin urmare nu pot prezice consecințele.
“Orice prost poate ști, ideea este să înțelegi” spunea Albert Einstein. Or, ei exact asta încearcă să mascheze. Dar nu este greu să-i demascăm. O modalitate de a descoperi diferența dintre Planck și pretinsul Planck este să-l întrebați de ce, să-l încurcați cu întrebări deștepte, să-l scoateți de pe pilotul lui automat de redare. Reacția va fi neprețuită. Unii se descumpănesc greu, devin agresivi, deviază și atacă fără legătură cu întrebarea. Dar dacă stați fermi pe poziție, nu mai au ieșire decât pe ușa ridicolului monumental.
Citiţi şi
De ce nu a câștigat premiul Nobel pentru fizică “mama bombei atomice”?
Feudalismul cu girofar (și fără): din nou despre retardul nostru istoric
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.