Oamenii sunt fiinţe altruiste: un experiment cât un oraş

Liana Oprea

30 June 2012

În 1976, etologul și teoreticianul evoluționist Richard Dawkins se afirma prin „Gena Egoistă”, carte care i-a adus, împreună cu lucrările ulterioare, apelativul de „Rottweilerul lui Darwin”. După mai bine de 30 de ani, americanul David Sloan Wilson a inițiat un studiu de anvergură care îi contrazice teoriile, susținând că omul este o ființă prin natura ei altruistă și cooperantă.

Experimentul pe care își bazează Wilson teoria se desfășoară în suburbia new-yorkeză Binghamton, 47.000 de locuitori, declin economic. Evoluționistul american nu ascunde caracterul intuitiv al studiilor sale, aducând ca argument opinia lui Einstein, care spunea că „dacă am ști ce facem, nu s-ar mai numi cercetare”. „Există lucruri care unui biolog îi sunt evidente, și unul din ele este studiul speciilor în habitatul lor natural”, explică Wilson. „Jane Goodall – faimoasă pentru observațiile sale asupra lumii cimpanzeilor – are Gombe Stream Park în Tanzania, iar cintezele lui Darwin se studiază în Insulele Galápagos. De ce să nu studiem și ființele umane în contextul vieții lor cotidiene?”, susține biologul evoluționist, unul din cei mai cunoscuți promotori ai conceptului de selecție de grup (care afirmă, în linii mari, că, deși mijloacele prin care designul organismelor se transmite din generație în generație sunt genele, vehiculele acestor gene sunt indivizii și grupurile, care constituie terenuri de acțiune pentru genele respective.)

Proiectul Binghamton a demarat în 2006, când Wilson s-a decis să își pună la încercare ipoteza, declarându-se încrezător în faptul că observațiile din teren îl vor ajuta la prognozarea unei baze teoretice și la confirmarea, prin acțiuni ulterioare, a previziunilor.

„Egoismul se impune în fața altruismului în interiorul grupurilor, dar grupurile altruiste se dovedesc superioare grupurilor egoiste. Orice altceva este speculație.“, sună concluzia la care a ajuns Wilson după aproape șapte ani de la începerea unui studiu care e departe de a se finaliza.

Mary Webster locuiește în Binghamton și se autodescrie cu umor ca „acel șoricel de laborator care aleargă prin labirintul lui David conform așteptărilor”. La 71 de ani, Mary are deja la activ mai bine de zece ani de activitate comunitară pentru orașul ei, și participă de doi ani la studiul lu Wilson, împreună cu grupul din care face parte, Safer Streets. Puțin câte puțin, rezultatele încep să se vadă. Mary, al cărei grup participă la trei competiții de design de parcuri, a observat, emoționată, că unii vecini cu care avusese neînțelegeri mai înainte apar acum la petrecerile din cartier aducând câte o tavă mare cu tacos. „Acum ne abordează și școlile locale, avem discuții cu municipalitatea și se pare că lumea începe să ne ia în serios”. Totuși, „șoricelul de laborator” îl contrazice pe conducătorul exeprimentului când vine vorba de resorturile care i-au determinat acțiunile și atitudinea: „Cel mai amuzant e că David crede că sunt un exemplu de incredibil altruism. Dar când am îneput toate astea, a fost deoarece cartierul era în declin și nu voiam ca locuința mea să-și piardă valoarea pe piață, astfel că sunt la fel de interesată ca oricine altcineva. Ce ziceți de asta?”

În contrapunct, Wilson comentează: „Mary mi-a spus asta chiar din prima zi. Dar în realitate ar fi putut să-și manifeste egoismul în multe alte moduri: plecând din cartier, investind într-un sistem de asigurări, încercând să elimine elementele dăunătoare etc. În schimb, ea se exprimă muncind pentru ameliorarea ambianței. Dacă va avea succes, atunci va împărți această ameliorare cu toți ceilalți locuitori, dar o va face cu costuri personale semnificative. Acesta e altruismul, definit în termeni de conduită. Poate că altruismul îl face să se simtă bine pe altruist, poate că practicarea sa e rezultatul unui sentiment al datoriei sau e determinată de promisiunea raiului, ori poate că se bazează pur și simplu pe un sentiment de egoism luminat. Câtă vreme rezultatul este aceeași conduită orientată spre societate, putem considera o echivaleță în termeni de funcționalitate. Poate că Mary crede că e complet egoistă, dar experiența îmi demonstrează că adeseori persoanele altruiste afirmă că motivele lor sunt egoiste, ca o formă de minimizare a ceea ce fac. Nu e altruist să te proclami altruist!”

Proiectul Binghamton este o colaborare între Universitatea Binghamton, unde Wilson predă științe biologice și antropologie, și organizații ale comunității locale. Teoriile lui David Sloan Wilson, publicate de mai multe decenii, încep să capete popularitate pe ambele țărmuri ale Atlanticului, inclusiv printre politicienii locali care aspiră la soluționarea mai eficientă și mai ieftină a problemelor sociale aparent inabordabile.



Citiţi şi

„Ești frumoasă, dar ești proastă”

Vai, cum vă mai sacrificați voi ca nouă, soțiilor, să ne fie bine!

Eu nu pot și nici nu vreau să fiu prietenă cu fostul

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,083 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro