Avionul companiei KLM a aterizat la 16:55 in Tenerifie. De la Washington Dulles până aici, șaptesprezece ore și patruzeci și cinci de minute de zbor, via Amsterdam și Madrid. Bleah. Ore în care nu am dormit.
De obicei, când călătoresc, nu pot să dorm. Nici după atâția ani. Trei ore și ceva pauză de zbor în Amsterdam și una și puțin în Madrid. Orașe în care nu-mi vine să stau ori să ies, așa că am rămas în aeroport de fiecare dată. Acum îmi vine să dorm și atât. Nu pot, nu merge, nu ține, trebuie să dau de contactul meu la Hovima Jardin Caleta. Încă 25 de kilometri. Mergem. Nu m-am simțit niciodată confortabil lângă prea multă apă, iar Hovima e la 20 de metri de mare. Măcar nu stau pe acolo prea mult; contact realizat și pa. Bun…
Terasa hotelului e ca în unele baruri din centrul Bucureștiului, cu scaune împletite din paie, mese pătrate albe și foișoare culoarea mahonului. Cam deschis, spațiul, pentru gusturile mele, așa că merg la barul de lângă piscină. În 25 de minute ar trebui să apară contactul meu. Barul, după mine, la fel de expus. Aș fi preferat să fiu la Conquistador. Mă așez și comand. În engleză. La câți turiști sunt, doar e vorba de Tenerife, sper să trec semi-observat, că ne, nu se poate.
Mă uit spre locul unde ar trebui să apară contactul meu, e o ea, va trebui să-mi semnalez prezența, căci eu o știu, ea nu. Vine doar cu instrucțiuni, știe, cred numai parola de contact. Pe locul unde ar trebui să stea Aisling este altcineva. O altă ea. Aisling, hm, vis sau viziune, în irlandeza veche… Primul gând când am auzit numele celei cu care trebuia să mă întâlnesc, m-a dus în urmă cu zece ani, pe când alintam cu „vis” o altă… viziune. Mda, trebuie să aștept, sper să plece individa care-i acum pe locul ăla, la naiba, doar așa ceva nu poate să compromită întâlnirea. O altă ea. Oops? Păi? Nu altă ea, EA. Ce caută aici? Ultima dată ne-am văzut chiar în urmă cu zece ani, de ziua ei – m-a dus cu mașina în Ungaria, la Szeged, am mâncat acolo apoi a plecat cu lacrimi în ochi. Da, ce caută aici? Dacă nu pleacă, e rău, acolo ar trebui să apară Aisling; dacă mă vede, e mai rău, nu am timp de cineva acum, iar de ea, nici chef. Plecarea ei m-a durut. Poate, că nu am dat niciun semn apoi a durut-o. Dar au trecut zece ani, timpul le vindecă, spun unii. Eu nu cred. Oare ea crede?
Ceasul îmi arată cinci minute până la întâlnire, iar Eva este încă acolo. Și nu singură. Cu un individ… Mă enervează. Da, mă enervează. Parcă aș fi, cumva, gelos, nu trebuie, după zece ani, nu? Mă enervează că tipul se ceartă cu ea, EA cea pe care o iubeam și pe care o protejam în altă viață. Trei minute. Fir-ar! Mă uit în jur aparent relaxat, poate o văd. Nu e nicăieri. Iar Eva și ăla fac… ca toate alea, unde ar trebui să fiu eu. Mda, par un cuplu care e pe cale să se despartă. Cumva, mă bucur. Nu am voie, nu sunt aici pentru asta. Nu am voie pentru că nu mai sunt în viața ei, nicicum.
Trebuie să scap de ei de acolo. Sau să-i trag un semnal de alarmă lui Aisling. Dar cum să scap tocmai de Eva? Ce NAIBA caută aici? „Excuse me, do you happen to have a map of the surrounding area?” Plusez, deși văd niște ochi mari care, clar, mă recunosc, și iritarea individului. „How about a walk in the moonlight, later, to show me arround?” și zâmbesc frumos către Eva. Politicos, distant, un turist interesat de împrejurimi, fără să dau vreun semn că o am recunoscut-o. Individul e în picioare – deja era în picioare în timp ce se certau – și se uita la mine de parcă ar vrea să înceapă un scandal și cu mine. Discret, las să se vadă o legitimație a Brigăzii Locale de Poliție Judiciară a Corpului Național de Poliție din Tenerife și o lasă moale. Fuck off, îi aruncă, trântește un pahar de pământ și pleacă nervos. Mai bine așa, decât să fac ceva aici. Știu unsprezece moduri de a ucide pe cineva cu o agrafă de păr, aș fi avut la dispoziție sticle și pahare aici, mi-ar fi fost ușor. Eva se uită la mine ca la o fantomă – doar nu ne-am văzut zece ani; nu că eu m-aș uita altfel, dar trebuie să o mișc de aici. Cumva, prind cu coada ochiului un tremurat al mânii aproape încleștată pe pahar ca pe o armă. Își mușcă buza, abia perceptibil; cum o fac să plece?
– I’d love to show you around and maybe get some pictures in the night. Oops? Nu, nu se poate, Eva se ocupă cu… de fapt, mai știu cu ce, de atâta timp?
– Ori ești tu aceea, ori nu-s ăsta eu, spun, intrigat de situație și de un „nu-i corect” care mă sâcâie de câteva secunde.
– A trecut ceva timp, nu? Spune, ca și cum ar fi trecut două zile. Mă enervează partea asta distantă a ei, mereu m-a enervat și m-a destabilizat. Nu vorbim aici despre misiune, continuă. Hai. Se ridică și o ia înainte, brusc, poruncitor, ca și cum eu aș fi omul de legătură și ea agent. Mergem sus și-ți dau detaliile.
Merg în spatele ei ca în vis, misiunea s-a dus naibii undeva adânc în creier. E mai subțire decât o știam. Griji sau grijă de ea? Îi privesc rochia aproape mulată – cu siguranță de la căldură, nu e genul ei să fie altfel decât decentă – și mă trezesc gândind cum aș, dacă aș, ce-aș mai; la fel de ne-specific mie. Pășește în lift și-mi întinde o mână „credeai că te mușc dacă nu ai mai vrut să știi de mine?” zâmbind îmbietor și distant în același timp – numai ei îi reușește așa ceva cu adevărat, din câte am cunoscut. Îi întind și eu mâna, mai mult simbolic, ușile liftului glisează și mă trezesc împins în ușile închise, brutal; e lipită de mine și-mi mușcă buzele aproape până la sânge, îmi dirijează mâna către sânii ei – nu poartă nimic dedesubt? Chiar că nu e cum o știam… – și aud, șoptit, în timp ce mă feresc să nu-mi lase urme pe gât: iubește-mă. Fă sex cu mine cum nu am făcut niciunul până acum. Ding! Ușile liftului se deschid și parcă mă trezesc, ca din vis. Fuge către cameră, zglobie, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, veselă, dar roșie precum fetița pe care o cunoscusem în urmă cu mult și pe care nu credeam că o voi vedea vreodată femeie.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea nu este o permanentă stare de entuziasm
Să nu tragi de o femeie, să nu-i cerșești iubirea, să nu-i cazi la picioare…
Seexul după 40 de ani sau despre sfârșitul cumințeniei
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
