Cele două constante din Addis sunt clădirile neterminate și cerșetorii. Blocurile înconjurate de schele sunt omniprezente și asta este impresia –nu sunt ca un șantier în construcție, cu dinamica specifica – muncitori, macarale neobosite, zgomote, noroi, ci pur și simplu începuturi de clădiri, schele de lemn, cu câte un muncitor, doi, plimbându-se printre betoanele parcă deja îmbătrânite…
Neterminările astea de clădiri sunt un fel de plombe care cresc din diferite medii… de cele mai multe ori, din bidonvillurile sarace, slum-ul african, din table desperecheate, nailoane din ambalaje, poteci întortocheate, un adevărat coșmar al oricărui urbanist. Această neterminare se observă și la clădirile „terminate” care ori și-au uitat schelele pe ele, ori au rămas fără bani înainte să-și care molozul din jurul lor… Senzația este stranie… arată a dezvoltare economică, statistica o confirmă Etiopia are o rată a creșterii economice constantă de 7 – 8%), dar parcă totul este ca într-un joc de copii, castele de nisip lăsate în părasire de copii plictisiți…
Printre neterminări stau cerșetori. Ei îmbracă diferite forme, dar sunt omniprezenți. Unii sunt profesioniști, cam ca la noi, au colțuri de străzi, ziduri de biserici și alte puncte strategice alocate conform unui plan cu variabile necunoscute nouă, profanilor. Alții sunt cerșetori de oportunitate, întind mâna și o balansează în sus și-n jos când văd o potențială sursă… iar eu probabil că-i inspir. Astea sunt reflexe deja… Mă gândesc la vremurile prin care au trecut aceești oameni, cu perioade îndelungate de înfometare în anii ’70 și ’90 când a cerși era singura activitate… economică. Acest gest, umilitor în paradigma noastră, supraviețuire într-a lor, pare însă de la un moment dat un simplu salut și așa îmi pare când trec prin sate – o fluturare a mâinii la trecerea masinii, un fel de “bine ai venit, mie ce-mi dai?”. Îmi aduc aminte de copiii din Uganda care alergau după noi strigând plini de bucurie “Mzungu, gimme mah money”, deși nu se așteaptă să primească ceva neapărat… dar așa e moda când vezi albi pufoși și transpirați cu palariuțe și ochelari de soare.
Nu aș vrea să vă faceți o impresie greșită… Țara e săracă dar nu este un caz grav de sărăcie. Natura i-a binecuvântat cu un climat superb, oamenii sunt foarte muncitori… m-a impresionat să văd agricultori care, decât să stea să se uite cum le cresc cartofii, muncesc în perioadele “libere” ca mineri artizani. Un palet de piatră de construcție fasonată se vinde cu aproximativ 5 dolari și este munca a doi oameni într-o zi…
Etiopienii sunt creștini ortodoxi, biserica copta este una din cele mai vechi (după cea armeană, cred), dar în acest peisaj ortodox apare și un cult mai pitoreasc. Niște rastafarieni. Sunt jamaicani stabiliți într-o colonie cam la 250 km de Addis, trag marihuana tare la slujbe, ceea ce îi ajută să aibă experiențe spirituale, și trăiesc din artizanat, pictură etc. Iar Bob Marley, care a fost unul din cei mai cunoscuți rastafarieni, are chiar un monument întrt-o piață care-i poartă numele! Pentru cine nu știe, rastafarienii sunt un cult care crede că fostul împarat al Etiopiei, Haile Selassie (al carui nume de print era Ras Tafar) este Mesia, Iisus reîntors printre oameni să ne izbăvească… Cultul este încă foarte puternic în Jamaica și s-a răspândit și în Africa și în SUA.
Etiopia adevărată se arată numai după ce ieși dintre neterminături și cerșetori. Regiunea Oromia prin care am călătorit este un platou montan cu altitudini de peste 1000 metri, cu văi adânci, străbatut de marele rift african care dă naștere unor lacuri întinse…Platoul este stropit cu corpuri de pădure, cu pășuni întinse, uneori pământul a fost suficient de generos ca să permită agricultură. Pe marginea drumului oamenii merg călare sau mânând măgăruși încărcați cu marfuri…
Dintr-un motiv care nu-l înțeleg nu vad măgari încărcați cu vreascuri, ci numai femei bătrîne… Mă doare un pic… Vorbesc cu oameni prin sate, văd transformări puternice, dar sunt bucuros să văd coexistența unui combinat de ciment lângă o cafenea tradițională din câteva scânduri și placaje, cu o atmosferă caldă.
Cafeaua tradițională este o infuzie într-un vas de lut cu gât lung, făcută pe cărbuni, într-o ceașcă mică, care se umple repetat. Să nu uităm că aici, în Etiopia, s-a “inventat” cafeaua… Pentru cine e obosit, un pat într-un colț, unde poti să te odihnești câteva ore…
Va urma
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
