Rușine

7 April 2021

Ruşine, Gabriela Mistral (1889-1957)

Mă fac frumoasă – când te uiţi la mine –
Ca iarbă-nrourată-n dimineaţă;
Nici stuf înalt, nici râu cu ape line
Nu-mi recunosc strălucitoarea faţă.

De gura mea cea tristă mi-e ruşine,
De asprii mei genunchi, de vocea spartă;
Acum, când ochii-ţi au privit spre mine,
Săracă sînt şi despuiată parcă.

Nu vei afla nicicând o piatră-n cale,
Mai goală, într-a zorilor sclipire,
Decât femeia-al cărei cânt de jale
L-ai auzit şi-ai prins-o în privire.

Eu voi tăcea, spre-a nu da tuturora
Prilej să-mi afle-adânca-nseninare,
După a frunţii mele auroră
Şi după mâna mea tremurătoare.

E noapte-n rouă, iarba e culcată.
Priveşte-mă-ndelung şi cu blândeţe,
Ca-n zori, la râu, femeia sărutată
De tine să aducă frumuseţe.

7 aprilie 1889: se naște Gabriela Mistral, poetă chiliană, laureată a Premiului Nobel pentru literatură în 1945 (d. 1957). Motivația juriului Nobel: „pentru poezia ei lirică, prin care, inspirată de emoții puternice, și-a făcut numele un simbol al aspirațiilor idealiste ale întregii lumi latino-americane.”

Dacă aveți timp, aici găsiți un detaliat articol despre viața de dincolo de poezie a Gabrielei Mistral.



Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro