Sexul de împăcare are, în general, o reputație bună. Se zice că e mai intens, mai sincer, mai „adevărat”. Dar cât adevăr e, de fapt, în el? Și cât e doar dorință amestecată cu nevoia de a băga la loc sub preș o ceartă nerezolvată? Pentru unele femei, sexul de împăcare e un spațiu de reconectare. Pentru altele, e doar o pauză de conflict.
Nu orice atingere e semn de împăcare. Uneori e doar o amânare
Un studiu recent publicat în Journal of Sexual Medicine arată că doar 32% dintre femeile heterosexuale ating constant orgasmul în timpul sexului, față de 63% dintre bărbați. Diferența nu ține de fiziologie, ci de priorități. De felul în care e gândit și trăit sexul în cuplu. Grăbit, direcționat, cu final previzibil.
Iar sexul de împăcare, tocmai pentru că e impulsiv, vine adesea fără atenție. Se întâmplă „ca să fie bine”, nu ca să fie împărțit. Ca să se liniștească lucrurile, nu ca să se înțeleagă mai bine.
Și-atunci, dacă el consideră că problema s-a rezolvat, iar ea n-a simțit decât nevoia de a nu strica momentul, ce-am câștigat? O liniște temporară. O reluare a conviețuirii. Dar nu neapărat o apropiere reală.
Dorința nu dispare, dar are nevoie de loc. Iar locul ei nu e între două reproșuri.
Esther Perel, una dintre cele mai importante voci din psihologia relațiilor moderne, scrie limpede: „Dorința nu se stinge pentru că nu mai iubim, ci pentru că nu mai știm cum să ne vedem unul pe celălalt în afara rolurilor zilnice.”
Cuplurile care trăiesc în aceeași rutină ajung în timp să nu se mai dorească. Nu pentru că nu s-ar mai iubi, dar dorința are nevoie de spațiu, de un pic de pauză, de un pic de mister. Și-atunci, o ceartă poate fi, involuntar, un mod de a crea acel spațiu. O fisură din care reapare dorul. Iar dacă acolo mai e și atracție, sexul de împăcare poate deveni neașteptat de sincer. Dar doar dacă amândoi sunt acolo. Prezenți, deschiși, nu doar excitați.
Nu-l regizezi, dar îl poți folosi inteligent
Nu poți premedita o ceartă, nu-i poți planifica intensitatea, dar dacă ți se întâmplă — și dacă simți că ai acolo o fereastră de reapropiere — ai tot dreptul să o folosești. Nu pentru a ierta neapărat, ci pentru a simți din nou. Asta nu înseamnă să te mulțumești cu puțin. Din contră.
Înseamnă să ceri ca acea apropiere să nu fie doar o eliberare pentru el, ci o reconfirmare pentru tine. Că ești dorită, atinsă, respectată. Că cearta nu s-a încheiat doar în pat, ci și în suflet. Pentru că, dacă ajungem să mimăm orgasmul și în sexul de împăcare, atunci chiar ne putem certa liniștite. Până la despărțire.
Dacă funcționează… poate ne certăm mai des?
Glumind, dar nu chiar: dacă sexul de împăcare ne aduce mai aproape, dacă ne aprinde din nou, dacă ne aduce plăcere reciprocă, poate că n-ar trebui să ne ferim de toate conflictele.
Poate că o mică explozie, din când în când, face bine. Dacă vine fără cruzime, fără tăceri otrăvite și fără gesturi care dor. Pentru că nu orice ceartă e toxică. Unele sunt doar moduri stângace de a spune: „mi-e dor de noi”.
Și totuși, cum o folosește ea — femeia deșteaptă — o ceartă, ca să aprindă o explozie de plăcere, de reconfirmare, de prezență?
O ceartă poate fi spațiul în care se eliberează ce nu s-a spus la timp. Și tocmai în vulnerabilitatea aia, dacă e bine gestionată, dacă nu se lasă în răni și acuzații fără întoarcere, ea poate deschide o poartă. Nu spre iertare, ci spre reapropiere.
O femeie care intră în sexul de împăcare cu luciditate, cu intenție, cu prezență și cu dorința de a fi atinsă nu doar pe piele, ci și în orgoliu, și în neîncredere, și în nevoia de a ști că e aleasă — ea nu joacă un rol. Ea doar conduce întâlnirea.
Iar dacă în acel pat — cu lumină stinsă sau aprinsă — amândoi ajung să simtă că, dincolo de ceartă, celălalt e încă acolo, cu toată intensitatea… atunci de ce ar mai căuta altundeva?Pentru că dintr-un loc în care plăcerea e sinceră, atenția e egală, iar împăcarea se simte și a doua zi… nu mai ai de ce să pleci.
Citiţi şi
Dragostea nu este o permanentă stare de entuziasm
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
