Și eu ce crezi că sunt, suedez deghizat ?

Mihaela Cârlan

28 March 2013

Am dat din pură întâmplare peste Valeriu Nicolae. Să dai peste un țigan pe stradă, și nu numai aici, acasă, nu-i mare scofală, dar pe internet  – nu, nu pe youtube, ci pe un blog unde chiar e citit și comentat, asta chiar pot zice că a fost o surpriză. Și atât de savuros l-am găsit, încât vi-l recomand cu toată inima, așa, cum e ea, de ne-țigancă. 

“Asa am inceput si cu Aspen. Tigan care da bine. Probleme cu tiganii in Romania– presiune Americana – trebuia sa dea bine la raportare – deci am fost trimis la un seminar Aspen in Wye. Frumos tare. Inceputul a fost cam greu – lumea se prezenta cu nume-functie – plus universitatea pe care au absolvit-o. Harvard –sefa la Microsoft, Cambridge – vice-presedinte, Oxford vice-premier , Harvard sef la CIA, Harvard, Harvard, Columbia – s-au facut niste fete cand a zis omul Columbia de am fost sigur ca nu sunt singurul tigan, Harvard, Harvard…University of Craiova. Is it an Ivy League ? Nope Daewoo League am zis. Nu a ras nimeni.”

Valeriu Nicolae e cel mai mic de stat

“Am stat langa Michael Jordan. Si langa Blair, si langa Michael Johnson. Nu in acelasi timp. Am dat mana cu Mandela si Albright. Il stiu bine pe presedintele Comisiei pentru premiul Nobel, am vorbit in conferinte langa castigatori ai premiului Nobel pentru literatura si pace si as putea sa ma dau mare cu inca o gramada de nume de felul asta. Dar nu vreau sa fiu tigan strident astazi.

Am castigat premiul UNICEF pentru 2012 si o sa primesc un premiu European pentru realizari blabla in Aprilie.

Am ajuns sa moderez seminarii Aspen pe filozofie politica.

Am facut cateva lucruri foarte bune in ghetou. Am schimbat viata la cateva sute de copii.Am reusit sa conving o multime de oameni si institutii sa ma ajute cu ceea ce incerc sa fac.

Conteaza toate aste – nu prea mult.

Ce conteaza pentru mine ?

Ca nu am reusit sa il conving pe Van Groeningen si altii  sa ma asculte pe partea cu federatia de fotbal si cu ghetoul. Pe partea de sport si educatie.

Ca, desi am moderat cateva generatii absolut fabuloase de young leader-si la Aspen, nu am reusit sa fiu implicat in o schimbare semnificativa la nivelul societatii romanesti.

Ca, desi sunt publicat in unele din cele mai bune publicatii europene, nu am reusit sa schimb modul absurd in care functioneaza fondurile structurale europene.

Ca nu am reusit sa transform ceea ce fac in ghetou intr-o practica mai extinsa si sistemica.

Ca nu reusesc sa schimb seminficativ comunitatile rome si nici anti-tiganismul din societatea romaneasca.

INCA. INCA nu reusesc toate astea. Dar ma chinui sa o fac. Ma chinui sa imi opresc tendinta de a cere sa faca altii ceea ce as putea sa fac si eu. Sa dau vina pe politicieni, coruptie , rasism, sistem sau orice imi este mai comod.

Nu sunt convins ca ceea ce fac intra intr-un sistem etic bun. Dar ma straduiesc sa il fac mai bun. In fiecare zi.

Si, desigur, am reusit sa dau cu capul intr-o gramada de ziduri si sa am niste super cucuie.Si niste super prieteni care ma lasa sa le zic bai si fah. Sunt si avantaje in a fi tigan.”

Citiți-i tot discursul ținut ieri la o întâlnire cu oameni “aleși, educați, influenți” . Veți râde sănătos. Dar dincolo de râs sper să vă rămână același gust amărui ca și mie. Și să… nu mai zic, că niciodată, ca un făcut, nu mai urmează nimic… 



Citiţi şi

Erau țigani și erau mândri de asta…

Romania: văgăună sau ţară romantică şi misterioasă?

Cum am învățat să simt sau atunci când așchia vrea să sară departe de trunchi


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,378 views

Your tuppence

  1. Laura / 28 March 2013 17:32

    foarte interesant articol si desigur as vrea sa stiu mai mult dar nu merge linkul pentru blog 🙁

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro