Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Și oamenii au stat acasă

5 April 2020

Kitty OMeara este o profesoară pensionară, în vârstă de 64 de ani, din orașul Madison, statul Wisconsin. Ca să își domolească anxietatea generată de știrile alarmante legate de pandemia COVID-19, ea a recurs la scris. Rezultatul, pe care l-a postat pe blogul ei personal, The DailyRound (Rondul zilnic), a devenit viral pe internet, în original în limba engleză și a fost tradus și circulă în multe limbi pe internet, creând legende “urbane” globale.

Botezată “poeta laureată a pandemiei”, anonima OMeara a ajuns repede o celebritate în America și apoi în lume. A fost contactată pe internet de revista lui Oprah Winfrey, The Oprah Magazine, pentru un interviu. A explicat în scris că poemul ei a fost acumularea a luni de anxietate, pe măsură ce vedea cum se întinde pandemia. A spus despre poezia ei în proză că “oferă o poveste despre cum ar putea fi, și ce am putea face cu acest timp”.

OMeara a lucrat ca îngrijitoare în medicina paleativă în ultimii ani,  și spune că își face multe griji pentru prietenii ei, care lucrează în domeniul medical și care sunt acum în prima linie, în lupta împotriva virusului.
“Eram tristă. Nu știam ce pot să fac. Nu-mi puteam ajuta prietenii. Eram foarte îngrijorată în privința lor. Soțul meu mi-a spus: Scrie. Pune-te din nou pe scris și atât”.

“Și oamenii au stat acasă.

Și au citit cărți, și au ascultat,

și s-au odihnit, și au făcut exerciții,

și au creat artă, și s-au jucat,

și au învățat noi feluri de a fi şi apoi s-au oprit.

Și au ascultat mai profund.

Unii au meditat, unii s-au rugat, unii au dansat.

Unii și-au întâlnit umbrele.

Și oamenii au început să gândească altfel.

Și oamenii s-au vindecat.

Și când oamenii nu au mai trăit periculos,

în ignoranţă, nesăbuit și fără suflet,

Pământul a început să se se facă bine și el.

Și când a trecut pericolul,

și oamenii s-au întâlnit din nou unii cu alții,

și-au jelit morții și au făcut noi alegeri

și au visat imagini noi și au creat feluri noi de a trăi

și au vindecat Pământul de tot, așa cum s-au vindecat și ei.”

Sursa: aici



Citiţi şi

Ochii văd

Am 10 ani și două luni trăiesc o perioadă tare ciudată

L’Oréal for the future – ajutor pentru femeile vulnerabile și pentru mediu

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro