Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Sincopa zeilor

17 November 2012

Dacă viața e o scenă, atunci există momente când ești în acțiune, și momente când privești de pe margine la ceilalți actori. Momente când faci și momente când te uiți la cei cărora le-a venit rândul să facă. Dinamică și repaos. Inspirație-pauză-expirație-pauză.

Inspiri semnele lumii, le prepari în magnificul laborator lăuntric și le expiri condimentate cu esența ta. Iar între două bătăi de inimă ale cosmosului te oprești și aștepți să se acumuleze aerul pentru următoarea inspirație.

Uneori uiți ce trebuie să faci. Te simți rătăcit, confuz. Simți că te sufoci; pentru că ai uitat să inspiri. Bați pasul pe loc încercând să numeri celulele plămânului stâng, să determini volumul alveolelor, să calculezi frecvența răcelilor care ți-au inflamat traheea. Te afunzi în analize, te zbați între întrebări ale căror răspunsuri le pui la îndoială, până când în jurul tău se face beznă. Fără aer, lumea se întunecă în fața ochilor. Ai mers multă cale cu pieptul gol și comprimat, n-ai mai primit, n-ai mai procesat, n-ai mai dat. Tot ce ai, lucrul de care te agăți este amintirea celei mai recente inspirații, pe care ai retrimis-o atmosferei îmbogățită cu tine. Și expirația care a reintrat demult în circuitul vieții, devenind parte din inspirația celorlalți. Privat de ritm, te reduci la un punct dens, dureros, prăbușit în sine. Gaura neagră din care se naște următoarea lume. Pulsează răsturnat, din ce în ce mai înăuntru, până când minus, nemaiavând loc să fie el însuși, se întoarce pe dos și devine plus, într-o izbucnire violentă și fierbinte și vie. Lumea nou născută se zbate să respire. Se luptă pentru fiecare fir de praf stelar. Orice moleculă e o certitudine. Și, ca o confirmare, în mijlocul galaxiilor încep să lumineze sori. Cu un șoc infinitezimal, plămânii refac drumul aerului, ca și cum nu s-ar fi oprit vreodată. Ești într-o lume nouă, cu totul alta decât cea dinainte; știi asta. Dar nici că-ți pasă.

Inspiri.



Citiţi şi

Gazarea cea de toate nopțile

Dansatorul de salsa

Să te iubesc în văzul tuturor

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
651 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro