Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Singurătatea, blestem sau binecuvântare?

4 October 2018

Sunt singură. Pentru mine aceasta este o alegere. Dacă privesc în urmă – și o fac steril, doar ca „documentare” sau de curiozitate – au fost epoci în care fugeam de singurătate, în care o vedeam ca pe o povară, ca pe o nenorocire de care mă feream cu orice risc, cu orice sacrificiu, cu orice compromis. Iar atunci când se întâmpla să ni se intersecteze drumurile, sufeream ca un câine, oarbă și surdă la chemările ei ascunse.

Fără să știu, și atunci făceam o alegere, dar una incredibil de găunoasă, una menită să-mi aducă durere inutilă. Alegeam să sufăr din cauze mai mult închipuite sau înghițite cu de-a sila de prin viață. În general, de prin viața altora.

femeie durere singuratate tristete

Dar azi, singurătatea are gust de timp oprit cu mâna, spre mângâiere și încetinire a zbuciumului. Are gust de liniște, de tihnă, de culori moi, de temperatură plăcută simțurilor, de senzația unei după-amiezi de duminică într-un târg de provincie unde nu se întâmplă niciodată nimic. De piua. Orice sistem are, la un moment dat, nevoie de pauză. Mai cu seamă unul viu…

Singurătatea este blestem sau binecuvântare. Depinde cum vrei s-o înțelegi, cum ți-o însușești, cum o trăiești… În ritmurile singurătății îmi regăsesc pacea, echilibrul, armonia. Îmi regăsesc și cele mai mici piese ale puzzle-ului, piese la care renunțasem de mult, deși purtam în continuu lipsa lor. Îmi regăsesc gândurile și visurile puse la păstrare pentru un viitor prielnic. De cele mai multe ori, știm că acest „viitor prielnic” nu vine niciodată, de aceea mă grăbesc să profit de singurătate.

Singurătatea te poate silui sau tu îi poți arăta o lume – lumea ta – ținând-o cu putere de moț.

Controlând-o. Dominând-o. Exact așa cum ai proceda în pat cu un partener temporar, dar necesar.

Guest post by Anays M., fragment din „Confesiunile unei fete rele

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Asta se întâmplă când o tânără devine femeie măritată prea devreme

Anatomia unei dureri

Ar putea bărbații ăștia orgolioși să refuze o partidă de amor?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,282 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro