Te uiți la ai noștri și îți vine să-ți smulgi capul de pe umeri. Șeful statului n-a zis, de când e președinte, trei cuvinte de la el, poate că nici nu le știe. Știe “Ghinion”. În rest, nu sunt dovezi că ar fi viu și ar înțelege ce (ni) se întâmplă.
Am văzut o fotografie de la vizita lui Iohannis la graniță. Ceva jalnic – ca să nu calce președintele și trupa de lachei prin noroi s-a pus repede un acoperământ peste pământul neasfaltat al patriei, un placaj ieftin. Și actorii acestei farse sinistre au tot dat înainte cu baliverne, banalități, promisiuni.
Ca să nu-și rănească președintele limba de lemn i s-au înfățișat planșe cu hărți lămuritoare și ce e de spus în asemenea situații. Nimic viu la acest personaj.
Pare că a murit încă de când poporul român a avut ghinionul de a se trezi cu el la vârf acum opt ani. Poate prinde viață doar la golf, doar la ski, doar la tenis, doar când încasează chiria la casele din Sibiu.
Comparat cu președintele Zelenski, al nostru pare o glumă nesărată. Îți crapă obrazul de rușine. Anost, fără vlagă, fără viziune, fără niciuna dintre calitățile unui lider. Rezultatul perfect al contraselecției românești a cadrelor.
Sursa foto: G4Media
Și de la răsărit rânjește moartea
Și apoi vine primul-ministru – tovarășul general doctor Ciucă, acest Postelnicu al lui Iohannis, care nu iese din cuvânt nici cât minusculul Boc din vorba turnătorului Petrov. Gonflat ca erou și mare strateg militar, Ciucă nu poate face o strategie să ducă până la capăt o idee fără să-i spargă capul încercând să o exprime. Tovarășul general doctor pierde toate războaiele cu fraze elementare din limba română. O învățătoare mai aspră nu l-ar trece din clasa a doua în a treia decât la ordin. Cât vrea să “siguranțeze” granițele (mai nou, “patrioții” sunt semi-analfabeți, asta e, obișnuiți-vă cu ideea), te trec fiori.
Asemenea personaje conduc țara, când e război la câțiva kilometri de aici, iar pe cerul patriei pot fi zărite o clipă coșciugele zburătoare în cădere.
Suntem parte a NATO, dar în rest Armata Română n-are nevoie de adversar pentru că se învinge singură. E plină de generali ca un lupanar de boli lumești, de armament depășit luat la suprapreț și cu Iohannis comandant al forțelor armate, când Iohannis n-a arătat, din capul lui, că e în stare să comande nici măcar o friptură la restaurant.
Și galeria nu se încheie aici: îi avem pe Dâncu la apărare, pe Bode la interne, îi avem pe Ciolacu și pe Cîțu și pe Firea, Dumnezeule mare, apără și păzește. Înțelegeți ideea: suntem singuri și de la răsărit bate crivățul și rânjește moartea.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy!🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
