Articole despre bunici

Să fie, cred, vreo trei ani de când n-am mai dat pe la Alexandria. N-am avut timp, viața fuge în ritmul halucinant pe care l-am luat ca atare și pe care îl contestăm, mai mult de formă, mai mult ca să ne facem datoria, să nu zică apoi cineva că …

Doar un vis. Un vis în care iar am intrat tiptil, ca o pisicuță, în camera bună a bunicilor. Când eram mică, îmi imaginăm că se numește așa pentru că acolo sunt toate bunătățile: dulceață de vișine, de gutui, de nuci verzi, rahat, stafide, bomboane aurii umplute cu miere, chiar …

În seara aceasta am stat un pic la povești cu niște clienți care-mi sunt foarte simpatici. I-am cunoscut în vară și ne-am plăcut din prima zi. Vin des, comandă mult pentru acasă și sunt extrem de generoși. El e un tip foarte jovial, înalt și robust, cu un ten frumos, …

În podul casei se găseau, aruncate și pline de praful anilor, o mulțime de obiecte stricate, devenite nefolositoare sau pur și simplu demodate. Părinții și, înaintea lor, bunicii, urcaseră rând pe rând în pod mobile vechi, scaune șchioape, fotolii desfundate, cufere, cum ar fi cufărul bunicului de când făcuse el …

Pe fata soților Olar o chema Mărioara, dar ei îi plăcea să i se spună Mari. Pe toate caietele și cărțile de școală se semna Mari’O. Mama ei, Valerica, pierduse o sarcină la aproape șapte luni, copilașul se născuse mort, cu cordonul ombilical strâns înfășurat în jurul gâtului, când Mari avea …

Grație bunicului meu, am învățat să citesc foarte devreme. Atât de devreme, încât îmi atrăsesem faima întregului cartier în care am copilărit. Și atât de mândru era bunicul de mine, că parcă nu-i mai ajungea că se mirau  vecinii și aduceau cu ei, chiar de la câteva străzi distanță, cărți …

Îţi vine să crezi că ajungi la aproape jumătate de secol de viaţă şi te impresionează poveştile copilăriei? Că te bucuri şi trăieşti acele momente ca atunci? Că de cele mai multe ori eşti acolo şi tu, prinţesa cea bună, frumoasă, şi, mai ales, înţeleaptă? Că revezi un film drag, …

Încă de când eram mică, mi s-au părut tare curajoși ghioceii. Cu firea lor plăpândă, cu discreția albului imaculat al petalelor, ei nu se feresc, totuși, să înfrunte iarna încă geroasă. Își ițesc, semeți, capul, din pătura de zăpadă, să ne anunțe victorios că primăvara urmează să sosească. Acum nu …

Îmi amintesc perfect parfumul verilor în care pendulam între spațiul misterios dintre blocurile I13, I14, strada Dunării și Str. 1 Decembrie (sau în fața blocului) – unde locuiam împreună cu ai mei – și locul infinit de joacă oferit de generoasa stradă Ion Creangă, ce pornea de la intersecția cu …

Suntem purtători de dor. Avem doruri mari și doruri mici. Toate ne încap în suflet și așteaptă acolo, cuminți, ziua în care vor fi stinse. Povestea dorului ei începe din copilărie. Și-a pierdut bunicii și atunci a simțit pentru prima dată dorul. Mângâia fotografiile cu ei și-nchidea ochii cu gândul …