Articole despre intalnire

Ne-am cunoscut la câțiva ani de la nunta mea. Un bărbat cu o mină tristă și trăsături aspre, cu o aparență de neglijență studiată – ca unic accesoriu de cochetărie masculină. Mi-a atras atenția și nimic mai mult atunci. Eram îndrăgostită de soțul meu și, în plus, pentru mine fidelitatea …

– Eu nu vreau acasă! mă așez eu pe bordura trotuarului, aproape să plâng. – Nici eu, se pune hotărâtă Mariana lângă mine. Fusesem la restaurant cu doi tipi dintr-ăia, frumoși, cu blugi și geci de piele, dar proști de-nghețau apele. Dar, na, dădea bine să fii cu ei la …

Era fata visurilor mele. O urmăream de ceva timp pe holurile facultății, dar nu îndrăzneam decât s-o salut timid, aproape șoptit, uneori doar în gând, așa că mi se părea normal că, de cele mai multe ori, trecea pe lângă mine fără să mă vadă. Nu, nu e vorba de …

Astăzi, nimeni n-ar spune că D. a fost vreodată mistuită de vreo pasiune năucitoare. Văzând-o astăzi, în bucătărie, amestecând cine știe ce ingrediente într-o oală din care ies aburi și miros de legume fierte, purtându-și copilul dintr-o cameră în alta, privindu-și soțul cu răceala cu care negociază, o dată pe …

Mă aflam la o festivitate de premiere a unor activități culturale din diasporă. În ani, am luat interviuri și am scris povești de emigrare și speram să fiu băgată în seamă. Publicasem chiar o carte cu destine de români plecați, mă simțeam importantă și, după părerea mea, meritam un premiu. …

I-am lăsat la birou un bilet. Adresa hotelului în care m-am cazat, cartela de la cameră și un mesaj foarte scurt: „Te aștept”. Deși am fost tentată să nu-l semnez, m-am gândit că fie nu va veni, fie, de va veni, voi crede că ar fi răspuns oricărei tentații. Și …

Zilele trecute, profesorul meu de filosofie îmi pomenea despre întâlnirea promoției 1982 a Liceului „Emil Racoviță” din Iași. Preț de o clipă, mi s-a oprit nu numai respirația, dar și inima. A fost pentru a doua oară, într-un interval destul de scurt de timp, când mi-am dorit să pot îmbrățișa …

M-am născut cu un defect genetic pentru care mă invidiază toți cei care locuiesc în blocurile proletare de prin periferii, în care apa băltește împuțită la subsol: PE MINE NU MĂ SUG ȚÂNȚARII. Pe mine poți, adică, să mă lași vara să dorm în fundul gol într-o cameră cu geamul …

Oamenii au ieșit în stradă. Sau au fost scoși. Din câte știu, câte puțin din ambele. Treaba mea e să știu, o să aflu. Nu asta contează acum. Ba, contează mereu. EA e aici. I-am zis să nu vină, dar, încăpățânată cum e, nu a ascultat. Ca la început, când …

Toți oamenii de pe Facebook sunt frumoși. Nici nu-i nevoie să deschid larg ochii: „Bună dimineața, oameni buni și frumoși!”, îmi spune un buchet de flori, o cafeluță, un îngeraș, încă înainte de a da drumul soarelui în casă. Pentru că eu însămi sunt o prințesă, o inteligentă, o damă …