Articole despre moarte

Cristina Țopescu a murit singură. Timp de trei săptămâni a mai fost căutată la telefon, veneau sărbătorile, dar nimeni nu s-a îngrijorat îndeajuns încât să meargă până la ea acasă. Telefonul s-o fi descărcat la un moment dat. Nici robotul nu i-a îngrijorat pe oamenii care sunau, câți or fi …

Fiecare loc are o poveste. Povestea e că în casa aceasta de la marginea Marelui Oraș aduceau oamenii să moară. Am douăzeci și trei sau poate că douăzeci și patru de ani și deschid ușa casei, ca să văd de foarte aproape moartea, să îi aud respirația, atunci când ești …

Din păcate… știu și eu astfel de povești. Cu un doctor, cam cel mai bun în domeniu, de la noi, care i-a luat șansa unei femei de a fi operată și tratată în altă țară, unde oricum era colaborator și el, doar pentru a dovedi că poate și singur. Doar …

De 120 de ani tot încerc să-l conving pe bărbatu-meu să ne facem asigurări de viață, așa sunt eu mai prevăzătoare, și ce credeți? Ieri îmi scrie 12 argumente beton, le-a zis el, ca să mă facă să mă destind. M-am destins de nu mai pot! Citiți și voi! Din …

– continuare de aici – Kowalski acționa ca un robot pus pe pilot automat. Se trezea dimineața, își făcea toaleta, se îmbrăca și pleca la serviciu. Dădea telefoane, semna acte, superviza întreaga bancă, iar la sfârșitul programului pleca acasă așa cum venise, ca un mecanism fără suflet. Nu știa ce …

Vorbeam cu o femeie pe care o iubesc. Și i-am spus că mie, pe lumea asta, cel mai teamă îmi e că n-o să apuc să mă iubesc vreodata, deplin, cu un bărbat. I-am spus că de moarte nu îmi mai e teamă. Nu vreau. Nu acum. Îmi place prea …

Trebuie să scriu! Trebuie. Sună prea puternic. Vine dintr-o nevoie aproape disperată. De ce? De ce trebuie să scriu? Dacă aflu răspunsul, voi scoate totul afară? Va însemna asta o eliberare, vor fi toate cuvintele parte dintr-un întreg? Sau poate că nu-i întrebarea potrivită, poate ar trebui să o reformulez. …

Prima dată când am avut un gol existenţial, viaţa mi-a dat un reset până la zona pe care psihologii o descriu drept zona de siguranţă maximă pe care o poţi simţi de-a lungul vieţii. La mine a fost copilăria, cu precădere anii petrecuţi la ţară. Am senzaţia că am scris …

Dedic acest text tuturor fetelor noastre din sudul Germaniei și nu numai. Pe atunci ploua în fiecare zi și eu mă simțeam vinovată că îl ucisesem pe fratele meu în pântecul mamei mele și mă simțeam vinovată că nu sunt băiat și mă simțeam vinovată că bunicul meu se legăna …

Toată lumea de pe stradă o știe pe doamna Tina, o doamnă singură și ciudată, îmbrăcată fistichiu, cu părul blond platinat și cu cercei pe care-i schimbă după vreme, după anotimp sau după ideile care-i trec prin cap. Azi o poți vedea cu cercei roz sub o pălărie verde uriașă, …