Articole despre promisiuni

Nu știu cât de coerent reușesc să fiu, ți-am zis deja că am avut un somn fragmentat. Pe scurt și de la început, da, refuz să-ți fiu amant. Orice ar însemna asta în așa-zisa gândire a celor, cum le-ai spus tu, limitați. Îți sunt iubit. Asta ți-am fost dinainte de …

Sunt o gazdă bună; spațiu în viață nu prea am pentru suferința asta. Am atâtea emoții frumoase de găzduit, încât locul atribuit ei este temporar. I-am trântit de câteva ori ușa-n nas, crezând că o va plictisi așteptarea și va pleca. M-am înșelat; mi-am dat seama că vreau, nu vreau, …

La fiecare început de an e aceeaşi poveste. Ne facem o listă lungă de rezoluţii pe care vrem să le îndeplinim, dar rezultatul e mereu acelaşi: o abandonăm înainte de a începe. Pornim cu atât de mult entuziasm în călătoria noastră, la finalul căreia ar trebui să fim mai organizaţi, …

Doare îngrozitor când cineva decide că nu mai vrea să fie cu tine. Este foarte greu să știi că cineva te-a ales și apoi s-a răzgândit. Este aproape imposibil să uiți dintr-odată toate sentimentele și să înțelegi că nu, omul acela nu-și mai vede viitorul alături de tine, nu te …

Am privit către alt orizont. Acolo mi s-au oferit promisiuni. Certitudini. Palpabile toate. Realitatea este mult mai… senzuală. O, da! Am simțit, încă mai simt și voi mai simți (numai tu știi cât de mult pot să o fac…), vreau să mă înfior de plăcere răscolită și oferită în rafale. …

Da, fată dragă. Tot proastă! De ce ? Pentru că ai trăit o copilărie mai mult decât grăitoare pentru ceea ce ar trebui evitat, pentru ceea ce tu nu ar trebui să vrei. Ai trăit. Ai văzut. Ai simţit. Bah, da’ când dragostea te loveşte din plin nu-ţi mai pasă …

Era într-o joi, vorbiseră odată la telefon în timpul zilei şi Slavi spusese că ajunge pe la 6 acasă. Octombrie se socotea o lună plină în care şantierele continuau să se deschidă, pe dealuri şi aiurea, deşi lucrările nu îşi accelerau ritmul înspre iarnă. Carla fusese la facultate şi încă …

Şi cu ce să încep oare? Cu primul început? Acela în care eram doar noi doi şi nu puteam să respirăm decât siamez cuplaţi unul la altul? Sau poate să încep prin a depăna amintirea regretelor pe care le-am acumulat în zece ani? Sau a fericirilor? Sau a milioanelor de …

Nu sunt o persoană superstițioasă, dar 2017 nu mă duce cu gândul la marile schimbări, atât de des vehiculate, ci doar la un număr impar… fără pereche, independent chiar… de număr zic. Cât despre schimbări, oamenii nu se schimbă, eventual de haine sau… între ei. E mai ușor să schimbi …

Departe, în timpul de început, lumea se afla în echilibru între nevoi și resurse. În Eden. Până a intervenit lăcomia și omenirea a căzut din Eden. Pentru că păcatul originar este, în fond, lăcomia. Lui Adam nu-i mai ajungeau toate resursele raiului, deși erau toate, aparent, conforme cu nevoile lui. …