Articole despre râs

Nu. Nu te sun. N-aș ști ce să-ți spun, n-aș ști de unde să încep, dar cel mai greu nu pot trece de acel „alo” ușor sarcastic, pe care-l ai mereu. Realizez că nu ai inflexiunea vocii dozată astfel doar pentru mine, doar că eu nu pot trece cu niciun …

Bă, băiatule, nu ştiu cum şi când românii, cunoscuţi ca fiind spirite libere şi cu sânge clocotind în vene şi nu numai, şi-au pierdut simţul umorului. Mai ales ăştia tineri. Mă, să te ferească Bunuţu’ să faci o glumă, o ironie sau să nu fii de acord cu ei, că …

Amândoi au plecat din România după revoluţie, el pentru că de mult aştepta libertatea să plece şi să-şi facă o viaţă mai bună, iar ea pentru că întâmplător şi târziu a aflat că tatăl ei nu era tatăl ei. Au ajuns la Roma aproape în acelaşi timp, el a găsit …

Intră pe uşă cu un aer plictisit, nici măcar n-o salută, zice că e obosit și că s-a săturat de toate. Ea umblă ca un titirez în jurul lui, încercând să-i intre în voie, să-i smulgă un zâmbet cât de vag, dar zâmbet să fie. Îi așază masa, îl întreabă …

Cum se poate să îţi fie dor de o persoană din momentul în care îţi iei „la revedere”? Cum să îi vezi privirea în ochii unei bătrâne, care îţi urează multă fericire în viaţă? Aceeaşi culoare, aceeaşi blîndeţe, totul într-o coincidenţă neasemuită. Cum? Îmi este dor de cum casa mea …

Am început clasa a V-a într-o şcoală nouă, cu colegi noi, cu vecini noi (tocmai ce ne mutasem). Cu uniformă şi pantofiori noi de lac, cu ghizdanul nou şi el, cu multe emoţii. După ceremonia de deschidere am intrat în clase şi ne-am ales băncile. Tovarăşa dirigintă a strigat catalogul, …

Ar fi putut să crească în pădure, lângă alţi fraţi ai săi. Să-şi fluture în vânturi nebune crengile diafane, ca nişte voaluri de mireasă. Să zâmbească verde, dansând copilăreşte pe triluri vesele de păsări. Ar fi putut, desigur, să aibă o soartă mai bună. Pentru el, însă, Cineva a hotărât …

Era prima dată când ne vedeam și petreceam câteva ore împreună. Am râs şi am glumit mai tot timpul, am povestit despre câte în lună și în stele iar dimineața, când se îmbrăca să plece, uitându-mă la ea și încă dorind-o, i-am zis: – Mai stai, nu pleca încă. Pleci …

În toate poveștile pe care le-am citit, comorile erau lucruri palpabile, pietre prețioase, aur, cam tot ce puteai da la schimb ca să obții o viață fără griji. Pirații alergau după cufere doldora de bani de aur și diamante pe care le furau de la negustorii bogați și le ascundeau …

Trec zile în șir în care ni se pare că trăim. Ne amăgim că ceea ce ni se întâmplă putem numi viață, din comoditate, însă, și mult prea rar din conștienta asumare a unei atari realități. Mai degrabă viețuim, zic, prizonieri voluntari în labirinturi de compromisuri și gesturi mecanice, care …