Articole despre vina

Când rostesc „DA” în fața ofițerului de stare civilă, înecați de emoție, femei și bărbați o spun convinși că este, cu adevărat, pentru tot restul zilelor. Mai ales cei care o fac pentru prima dată. Ceilalți, aflați la al doilea, al treilea sau al… x-ulea mariaj, sunt puțin mai realiști, însă …

În ziua în care am încetat să mai iubesc, am realizat că am fost dependentă de iubirea lui. În ziua în care am încetat să mai iubesc, am conștientizat cât de dureroasă a fost relația noastră. În ziua în care am încetat să mai iubesc, am înțeles câtă nevoie aveam …

M-am săturat să mă simt vinovată, să fiu vinovată. Fie păcatul tău, nu al meu! Ți-am spus că începe să îmi lipsească iubirea, ți-am spus să mă ții în brațe, ți-am zis să faci dragoste cu mine. Ai ascultat, dar nu ai auzit. Nimic. Și cât de bine se auzea! …

După ani de aşteptare, reuşiserăm, în sfârşit, să ne mutăm la „casa noastră”. Cu un credit de la bancă, banii de la nuntă şi nişte economii, am putut cumpăra jumătate de vilă. Vila era spaţioasă, elegantă, împărţită în două apartamente de lux, cu etaj, balcoane proprii, discrete, şi o terasă …

Zăbrele de gând cald scuturat sub colbul amintirilor pale par a dispărea în cețuri de întâmplări noi. Nimic nu cade, nimic nu se ridică, nimic nu se cerne din tot ce ai adunat, ca o mătușică harnică, dar uitucă, ce mereu mai vrea să țină lucrul acela că poate-i trebuie …

Satiră sufletelor angoasate Cu doar doi-trei ani în urmă, îmi uitam cheile în uşă. Locuiam într-un cartier calm, în centrul unui oraş multicultural din inima Flandrei. Asta înseamnă cam o sută treizeci de naţionalităţi într-un oraş cu ceva mai mult de patru sute de mii de locuitori: flamanzi, bruxelezi, marocani, …

A fost odată o copilă cu părul bălai. Cu ochii mari, scânteietori și tulburător de albaștri. Avea copila asta în ea, un ocean de candoare. Iar în mintea ei, foarte tânără, oamenii erau toți perfecți; oarecum numai frumoși, oarecum numai buni. Numai când aveau de zis ceva cu o vorbă …

Una din profesoarele mele de istorie din școala generală ne-a zis că „cineva a fost foarte disperat după putere de i-a ucis pe Elena și Nicolae Ceușescu chiar pe 25 decembrie, de Crăciun”. „Nicio altă țară”, spunea ea, „nu și-a mai ucis conducătorii de Crăciun, oricât de răi au fost”. …

Când înțelegi că sufletul nu e decât un geam, uneori scrijelit, alteori crăpat, dar cel mai adesea intens mătuit, ce se rostogolește bezmetic între vehiculul numit TRUP și părticica aceea divină din noi numită SPIRIT, ajungi să realizezi și că toți suntem cumva vinovați de egoism sau indiferență și de …

Pierdută în timp, pierdută în spațiu, pierdută într-un gol atât de adânc. Și iar e o nouă zi, o nouă zi în care ai deschis ochii ăia triști și pustii din nou. O nouă zi care nu îți promite prea multe, o nouă zi pe care o vei pierde fără …