Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Ultima generație…

2 October 2018

Bordaș IoanaAm fost ultima generație care nu a iubit pe fugă

M-am născut în ’89 și nu mi-a lipsit nimic.

Am fost ultima generație pentru care timpul a mai avut încă răbdare.

Ultima generație.

Am alergat desculți și goi pe străzi care vor avea până la sfârșitul lumii același nume: „străzile unde am alergat până la asfințit”.

Am fost ultima generație pe care întrebarea „vrei să fii…?” ne amuțea. Știam că după întrebarea asta urma o mare poveste de iubire sau o prietenie pe viață.

Și noi am învățat despre mitocondrii, paleolitic sau iluminism. Dacă nu s-ar fi sunat prea devreme, ne-ar fi învățat, poate și despre iubire.

Cum ar fi fost? Lunea, prima oră: mecanica iubirii. Sau vinerea, imediat după dirigenție: ce nu ai voie să faci când iubești. Îți imaginezi?

Am fost ultima generație pentru care iubirea a mai avut încă răbdare.

tineri

Ne-am iubit pe spatele caietelor de mate. Acolo ne-am desenat pentru prima oară iubirea. Ne-am iubit pe holuri și, când am avut curaj, ne-am scris bilețele. Până când bilețelul în care ne împătuream inima ajungea din mână în mână, în capătul celălalt al clasei, timpul stătea în loc. Când bilețelul se întorcea spre noi, ne simțeam împărații și contesele lumii.

Așa am învățat noi iubirea.

Cei curajoși, am dăruit-o. Cei mai puțin curajoși, am trăit-o cu draperiile trase. Unora ne-a fost aliat. Pe alții s-a încăpățânat să ne arunce în tot felul de războaie.

Noi nu am avut buton de log off. Când iubirea devenea grea, noi nu puteam să ne blocăm unii pe alții.

Am fost ultima generație pentru care plânsul era încă firesc.

Și nouă ne era greu să înaintăm. Dar noi… noi aveam prieteni.

Am fost ultima generație pentru care prietenia a avut încă răbdare.

Noi nu am fost nici măcar o secundă la un click distanță.

Nouă ne era dor.

Am fost ultima generație despre care veți spune că nu a avut nimic.

Am fost ultima generație care a avut TOTUL.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



views




Citiţi şi

O iubire de 45 de ani – Ion și Madeleine Voicu

Omul nu este niciodată prea bătrân, prea căsătorit, prea sărac, prea bogat, prea urât sau prea frumos să își dea voie să iubească

Cele mai frumoase 10 tablouri despre dragoste

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro