Câteva gânduri despre iubire

Andrei Brams

30 October 2010

andrei-constantin-bramsAm încercat să o iau înţelept. Astăzi, mă simt bine şi gata să ignor faptul că, deşi este vineri, lucrez până la 22.30. Este 9.30 dimineaţa, toată lumea la birou se pregăteşte cu o efervescenţă uşor enervantă pentru petrecerea de Halloween de după program. După programul lor, adică la 17.00. Este soare, iar asta mă enervează mai tare decât faptul că este vineri. Era mai bine să plouă. N-aş fi avut o atât de puternică senzaţie de inutilitate. Dar începusem să vorbesc despre iubire in terms of gânduri. Cu alte cuvinte, fărâme de iubire în fărâme de cuvinte. Plictisitor. Nu merge, oricât aş vrea să ating culmile metafizice ale subiectului, nu pot. Îmi stă pe creier faptul că nu am apucat să duc gunoiul şi nu am spalat cănile de ceai. Aiurea. Asta cu cănile de ceai nu este valabilă. Niciodată nu le spălăm dimineaţa, deci merge, aşa este obiceiul. Şi cum să vorbeşti despre iubire când n-ai dus gunoiul?

Cam aşa este şi în viaţa de zi cu zi în iubire. Nu mai vezi pădurea din cauza copacilor. Sau te împiedici de o pietricică atunci când mergi pe marele Zid. Sau nu mai iau în calcul esenţialul doar pentru că amândoi sunt isterici şi se ceartă pe locul unde stă tirbuşonul. Există însă un tampon care mai uşurează impactul: după ce se lămureşte diplomatic problema geopolitică a tirbuşonului, lucrurile revin spre un normal sentimental. Nu trebuie scăpat însă din vedere faptul că, pentru câteva momente, pământul este în război din cauze pur domestice iar asta oferă iubirii o notă de personalitate extremă: reuşeşte să împace gunoiul cu metafizica într-un melanj savuros de lacrimi şi hohote de râs. În fond, cred eu, iubirea este un război pe buza chiuvetei, între vasele ce urmează a fi spălate şi vacanţa în Dubai, de la anul.

Câteva gânduri despre iubire s-a transformat, pe parcurs, pe nesimţite, într-un proces intentat tuturor pionezelor care se înfig în talpa iubirii în timp ce ea îşi face jogging-ul de dimineaţă. Asta pentru că, iubirea cea de zi de zi, se împiedică de tot felul mărunţişuri care, aparent, îi sacadează zborul.

În fapt, acesta îi este specificul: dacă n-ar fi sacadată şi absurdă, n-am iubi-o.



Citiţi şi

Nu se poate să fi fost ea. Decât dacă…

Totul e să vreau și îmi iese

„Rămâi cu mă-ta!” Asta meriți!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,317 views

Your tuppence

  1. Mirela Baron / 5 April 2011 12:09

    Mai , mai ..asta chiar ca-i o coincidenta ! Al naibii …Dubai-ul m-a eclipsat total 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  2. Dora / 4 April 2011 20:29

    Interesanta perspectiva… Realista…foarte… E o lupta iubirea…in fiecare zi…se lupta pentru ea…in ea…din cauza ei…spre binele ei… E bine ca inca mai este cautata…observata…curtata…luptata… 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply
  3. Mirela Baron / 2 November 2010 21:02

    Viata in doi este un ravas cu sigiliu de ceara si pecetea unui inel cu semne pretioase.Odata rupt sigiliul …nu putem ignora continutul in cele mai mici detalii.Mersi pentru inspiratie…

    Thumb up 2 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro