Interviu cu un talent 50% românesc

Mihaela Cârlan

18 August 2010

Hamid Nicola KATRIB – M-am născut în România, am crescut şi am studiat în Liban, fiecare dintre cele două ţări având influenţă în definirea mea ca artist. Talentul mi-a fost descoperit de mic şi exersat ulterior, începând cu vârsta de 14 ani, în aproape fiecare vară, în România, la cursurile unor ateliere de pictură.

Am studiat la Facultatea de Arhitectură / Académie Libanaise des Beaux-Arts (ALBA) din Beirut / Liban, finalizând şi un Master al secţiei de Design Interior, cu un premiu al juriului, câştigat pentru lucrarea “… 225”, conceput pentru echipa de F1, Ferrari, temă aleasă şi dezvoltată de mine. Acesta a fost de altfel, chiar începutul carierei, fiind cooptat în echipa unei renumite firme de arhitectură, prezentă în comisia de jurizare, având un portofliu generos. Ceea ce mi-a permis să particip activ la proiecte de amenajare ce cuprindeau de la palate regale (Arabia Saudită, Iordania, Qatar), până la case de vacanţă ale unor policieni, vedete şi oameni de afaceri renumiţi în ţările arabe.

Stabilirea în România a venit în 2005, când, aflat într-o scurtă vizită la bunici, mi s-a făcut  o propunere tentantă din partea unei firme de arhitectură din Bucureşti, ofertă ce am acceptat-o imediat şi dintr-un impuls născut din atâta dor de România. După mai puţin de un an, moment ce coincidea cu o mare efervescenţă în construcţii, m-am hotărât pentru deschiderea propriului meu birou de arhitectură şi design interior, CreaDecoration.

Prin lucrările mele am explorat volume şi proporţii dintre cele mai diverse, teme şi concepte adaptate spaţiilor, asigurându-le clienţilor confortul şi calitatea dorită.

Proiecte realizate: cazinouri, rebranding lanţ de restaurante fast-food, apartamente de lux, magazine, catwalkuri, standuri de prezentare, dar şi amenajări grădini şi spaţii exterioare. Planuri de viitor în arhitectură? Orice fel de design, de la scară urbană, la interioare şi poate chiar mobilier. Planuri de viitor în pictură? Organizare expoziţie proprie de pictură şi gravură.

Hamid Nicola Katrib. Un foarte reuşit amestec de sânge românesc şi libanez. Fermecător de talentat, manierat, bine crescut, modest şi doar felul în care vorbeşte româneşte, cu accent şi uneori cu o topică ciudată a frazelor, îl trădează. Altfel ai crede că este un român get-beget 🙂 (am vrea noi!). Doamnelor şi domnişoarelor, Hamiiiiid Katrib!

M.C. Cum e piaţa românească de deco – design interior comparativ cu ce-ai trăit/văzut până acum prin alte părţi?

H.N.K. Este o piaţă relativ nouă, comparativ cu alte ţări din Europa, sau alte colţuri ale lumii, unde oamenii iau foarte în serios acest sector. De aceea, deşi şi la noi se găsesc multe mărci internaţionale, mentalitatea românului abia recent a început să accepte că este mai bine să angajezi un architect/designer pentru amenajarea casei, restaurantului, biroului, etc decât să aranjeze de unul singur şi să se laude că se pricepe la toate. Diferenţa se regăseşte în rezultatul final, nefiind comparabile situaţiile.

M.C. Ce te inspiră, personalitatea clientului, spiritul casei?

H.N.K. Inspiraţia este omniprezentă, dar se şi mulează după client şi/sau proiect. Fiecare vârstă are anumite înclinaţii, preferinţe, dar şi obiceiuri, stiluri de viaţă care se vor reflecta în finalizarea proiectului. Încerc să comprim aceste date, să le transform într-un ambient cât mai funcţional dar şi estetic în acelaşi timp, de multe ori alegând un compromis între practic şi frumos (dar mai ales invers). Tot despre inspiraţie, recunosc că atmosfera/ aerul locaţiei după prima impresie îmi conturează noua poveste, care ulterior ia forma unui proiect şi mai apoi prinde viaţă odată ocupat, locuit.

M.C. Care sunt tendinţele în 2010? Culori, linii, forme…

H.N.K. Tendinţele în general nu se schimbă dramatic de la an la an, şi nici brusc. Există linii directoare în jurul cărora se modifică anumite nuanţe şi detalii, ajungându-se la schimbări abia după perioade mari de timp. Ultimele tendinţe roiesc în jurul obiectelor ecologice, de mediu, cu forme organice. În vogă sunt tot felul de materiale compozite noi, mai durabile şi mai uşor modulabile. În ceea ce priveşte culorile, diversitatea este la putere, ca şi în domeniul modei. Ca exemple de tendinţe concrete pentru 2010, movul deţine supremaţia, albul este în continuare un must-have, iar în urcare ca şi combinaţie de culori, albastrul în diferite tonalităţi este folosit cu nuanţe de bej şi maro.

M.C. Cum sunt românii când angajează un designer? Au încredere, lasă totul pe mână lui, acceptă sugestiile, sau sunt refractari? Ce faci cu cei care nu vor să accepte ideile tale? Mergi pe mâna lor, sau renunţi?

H.N.K. Am o paletă largă de clienţi. Aş putea spune că, cu cât sunt mai tineri, cu atât sunt mai deschişi la propunerile mele. Din fericire clienţii mei sunt şi ei profesionişti în domeniile lor şi înţeleg că încredinţându-mi proiectul mă responsabilizează, fără să mai fie nevoie ca ei să-şi consume energia într-un domeniu unde eu deţin deja un grad de expertiză. Majoritatea celor care apelează la serviciile mele au intrat în contact într-o formă sau alta cu lucrările mele, iar acestea le-au plăcut. În felul acesta, ei vin la mine deja cuceriţi, prima întâlnire faţă în faţă fiind mai mult de oficializare a colaborării. Au fost şi situaţii în care nu a existat compatibilitate la nivel ideatic, şi acolo au fost necesare numeroase concesii. În general prefer să nu fiu nevoit să mă justific la nesfârşit clientului, fiindcă înteleg cum percepţia esteticului diferă de la om la om. Fiecare suntem influenţaţi de stimuli şi factori diferiţi, şi aceştia sunt cu greu cuantificaţi. Iar schimbarea percepţiei estetice…e cu atât mai dificilă.

M.C. E o afacere bănoasă? Au românii bani?

H.N.K. Şi da, şi nu. Ca orice meserie care implică talent, sau abilităţi artistice, notorietatea este cea care, odată construită şi mai ales demonstrată, va atrage după sine un anumit nivel pecuniar. Această abordare implică însă multă dedicare, informare, prezenţă şi o mişcare permanentă. Eu unul sunt obligat să fiu la curent tot ce înseamnă tehnologii, materiale şi noi forme de exprimare, toate acestea venind în completarea unui amplu proces de hrănire spirituală.

M.C. Există casa ta sau încă o visezi? Cum ar arăta? Experimentezi pe casele clienţilor ideile?:) Ai locui în fiecare casă pe care ai decorat-o?

H.N.K. Casa mea încă o visez. Este greu să spun cum ar arăta, fiindcă de la an la an îmi schimb opţiunile; ceea ce ştiu cu siguranţă e că va fi deosebită, acomodând multe din piesele de mobilier şi tablourile pe care le-am achiziţionat, aşteptând să fie puse la locul potrivit. Oricum, prin proiectele mele inovez efectiv casele clienţilor mei şi pun în aplicare tehnici şi stiluri compatibile cu spiritul lor. Dacă nu s-ar proceda aşa, toate casele ar arăta la fel… aşa că experimentez, adaptez şi mai ales îmi diversific portofoliul şi paleta de stiluri. În unele din casele bine amenajate cine nu ar locui?! (păcat că nu-i puteţi vedea zâmbetul şi uşoara stânjeneală când  încearcă, în glumă, să se laude)

M.C. Cum ţi se par clădirile vechi şi noi din Bucureşti? Care e zona cea mai frumoasă după tine? De ce?

H.N.K. Clădirile vechi din Bucureşti sunt nişte adevărate bijuterii ce ar trebui conservate, dar şi restaurate, pentru că din varii motive unele se regăsesc în stadii avansate de degradare, iar altele sunt restaurate într-un fel “aparte”. Fără să exagerez, unele ating grotescul, infamul, şi doar o mică parte au avut norocul să fie îngrijite de oameni cu bun gust, care au înţeles nu doar valoarea pecuniară a acestor clădiri, ci mai ales tradiţia şi valoarea lor patrimonială. Pentru mine, zona cea mai plăcută este cea din perimetrul Grădina Icoanei şi Piaţa Spania, zonă încărcată cu un şarm aparte, total altfel decât restul oraşului, păstrând atmosfera Bucureştiului de altădată, cu case vechi având o arhitectură deosebită.

M.C. Ce-ai face dacă ai fi arhitectul şef al capitalei timp de 5 ani?

H.N.K. Deja mi-aş lua un editor, că pentru întrebarea asta mi-ar trebui cel puţin o carte, fiind multe capitole de abordat. Nu glumesc! O prioritate ar fi revopsirea tuturor hidoşeniilor de blocuri recondiţionate în ultimii 2 ani, care, curios şi de neînţeles pentru mine, sunt vopsite atât de multicolor, încât pot face invidios orice curcubeu. O altă decizie ar fi stabilirea unui plan urbanistic, şi nu doar unul declarativ, ci compus din activităţi mult mai organizate, a căror aplicare să fie cu simţ de răspundere. Mai mult, aş interzice demolarea caselor vechi pentru instalarea unor turnuri din beton sau/şi oţel, care nu au ce căuta în peisajului bucureştean, ca să nu mai vorbim de impactul lor estetic devastator.

Acesta a fost arhitectul Hamid Nicola Katrib, unul dintre colaboratorii catchy pe partea de estetică a locului în care ne ducem zilele şi nopţile – ACASĂ. În galeria foto – imagini cu ceea ce a ieşit din mintea şi mâinile lui.

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
2,187 views

Your tuppence

  1. cristina jantea / 18 August 2010 16:58

    bravo Hamid!sunt perfect de acord cu cel de-al 4-lea raspuns! 🙂

    Thumb up 0 Thumb down 0
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro Web analytics

catchy.ro