Nu știu dacă mulți dintre colegii noștri își mai amintesc de Filimon. A trecut prin viață ca și cum n-ar fi fost.
A plonjat direct din orașul lui patriarhal în groapa cu lei a căminului studențesc. Nu s-a adaptat acolo. Prea erau înghesuiți unii în viețile altora. El avea nevoie de spațiu. Era mai altfel.
M-a rugat să-l ajut să-și găsească o gazdă. Se atașase cumva de mine. Eram și colegi de grupă. Mai povesteam uneori. Despre viață și despre eternul feminin. „Uite o fată după care întorci capul”- era expresia lui. El, personal, nu-l întorcea niciodată. Era prea timid.
O vreme totul a decurs normal. Apoi mi s-a plâns că începuse să simtă niște dureri ascuțite în ceafă. „Vezi-dacă ai început să întorci capul după fete”, i-am spus în glumă. Dar Filimon nu glumea. A început să vină mai rar la cursuri. Într-o zi am primit un telefon de la el. Mi-a spus că s-a internat într-un spital psihiatric.
Așa arată acum. Tot așa arăta și atunci
L-am vizitat. Spitalul era uitat de timp. Pacienții, de asemenea. Toată istoria lumii se strânsese în spatele pereților ălora în care ultimele rămășițe de tencuială căzuseră de mult. Pe culoarul întunecos, Napoleon Bonaparte purta o discuție aprinsă cu împărăteasa Elena. Amândoi purtau câte un halat ponosit, nespălat de luni de zile. Acel halat era singurul element care-i deosebea pe pacienți de personalul spitalului. Mantia de dilimac.
Filimon mă aștepta. Mi-a povestit programul lui. Diminețile face ședințe de psihoterapie. Psihologul îi cerea să deseneze diferite obiecte. Astăzi desenase copaci. Se mira psihoterapeutul de ce copacii lui au ramurile întoarse și nu fac fructe.
L-am întrebat dacă are nevoie de ceva. Da! Dacă pot să-l ajut cu viza de flotant. Voia să-si ia rația de alimente după ce va ieși de acolo. Și că da, ar mai fi ceva. Deși nu vorbise niciodată cu ea, și-ar dori foarte mult să-l viziteze Sorana.
Ești nebun, îmi venea să-i zic. Aveam multe colege interesante. Unele erau ca un vîrf de munte – ascuțite și inaccesibile, altele erau spumoase ca un val de mare. Dar Sorana? Sorana era toate la un loc. Era și Capri și Toscana, auroră boreală și vulcan noroios… Unul din cele mai frumoase peisaje din facultate. Dar ce să caute ea la spitalul de psihiatrie?
Peste o săptămînă, l-am vizitat din nou. I-am adus niște mere. I-am zis că încă nu am reușit să aranjez cu viza de flotant. Dar că jos, în hol, îl așteaptă Sorana. Ochii ăia stinși s-au aprins ca atinși de o brichetă magică. Unui om trist nici nu-i simți tristețea profundă. În schimb, veselia e ca o ninsoare în Sahara. Mi-am îmbrăcat mantia lui ca să-l eliberez. Oricum, dacă venea seara un control, conta să iasă halatele la numărătoare. L-am rugat să nu stea mult.
Știam că din punct de vedere deontologic făcusem o prostie. Poate că îl scoteam din echilibrul lui. Dar pe atunci nu gândeam deontologic. Și acum la fel.
Mă pitisem în spatele unei ferestre să nu mă observe nici Napoleon Bonaparte și nici împărăteasa Elena. Mă tot uitam la ceas. Trecuse deja mai bine de o oră. Începusem să mă tem că nu se mai întoarce și că mâine voi desena eu copaci în locul lui. S-a întors după aproape două ore. I-am văzut chipul. Poate nu-l putusem ajuta cu rația la zahăr, ouă, ulei, dar …ce bine că fericirea încă era la liber!
La plecare, am întrebat-o pe Sorana unde au fost . „Am stat pe o bancă și am vorbit. Are în el atâta iubire nefolosită.”
Peste cîteva săptămâni, Filimon s-a retras definitiv de la cursuri. Apoi s-a întors în orașul său patriarhal. Peste câțiva ani am aflat că a murit. Copacul lui cu ramuri întoarse nu apucase să facă fructe.
Mă mai gândesc uneori la el. Am în minte un halat ponosit și o viață chinuită. O viață, mai puțin o zi. Ziua aia frumoasă de primăvară în care și-a luat rația de fericire.
Guest post by George Schimmerling
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Prăbușirea avionului Air India – patru povești, patru lecții
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
“Femeile pot simula orgasmul. Bărbații pot simula o întreagă relație”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
