Nu te iert, mamă…

Your tuppence

1. 
   Cristina Ciuluvica / 19 September 2019 16:54

   Cred ca ar trebui sa gsiti o cale sa o iertati pe mama dumneavostra. Nici unul dintre noi nu sun face patem ideali, nici ca oameni si cu atat mai mult ca parinti. Gasiti o cale sa ii dati ammei dumneavostra in primul rand intelegerea pe care dumneaei din diferite motive nu a stiut sau putut sa o dea si apoi cu timpul si macar o parte din afectiune. Acum inca sunteti cuprinsa de furie si suparare, pentru ca inca este dureros ca v-au lipsit multe lucruri, ca mama dumneavostra a fost un om imperfect, o mama imperfecta. Dar noi toti suntem imperfecti intr -un fel sau altul. Mama dumneavostra face parte din dumneavostra fie ca vreti, fie ca nu.

   

   3

   Reply ↓
2. 
   Chiareu / 10 May 2018 15:00

   Cineva mi-a zis o vorba ”Nu poti sa multumesti pe toata lumea si nici macar nu ar trebui sa incerci”.
   Tipa care a scris povestea, a facut-o pentru ca asa a simtit. A simtit ca trebuie sa fie citita si de altii. Pentru ca…ghici ce? Nu e singura. Doar ca ea a avut curajul sa scrie. Cati oameni nu au trecut prin asta? Cati dintre voi nu ati avut o copilarie grea, cu lipsuri sau lipsita de iubire?Si cati nu s-au regasit aici? Cred ca postarea a fost facuta pentru oamenii aceea.Oameni care inteleg. Restul…pot incerca sa priceapa iar altii sunt liberi sa-si arunce frustrarile cum vor.
   Este loc pentru toti!

   25

   

   Reply ↓
3. 
   Ana / 2 May 2018 16:23

   De ce ma taxezi pe mine privind discretia? Nu eu imi spal rufele in public.
   “Se pare ca nu știi”, așa începe orice reply de-al tău. Ma bucur ca le știi tu pe toate.
   Nu vorbesc cu oamenii care doar știu sa jignească. Te-ai repetat inutil fără sa citesti ce am scris. Cuvântul “cred” este foarte folosit de tine, asta pentru ca nu știi absolut nimic, de fapt. Iți place sa jignești oamenii care nu sunt de-acord cu tine fără a fi capabilă sa înțelegi niște lucruri evidente. Nu ma pun la mintea ta. Chiar nu ma interesează părerea unei persoane ca tine. Bye!

   

   8

   Reply ↓
4. 
   Ana / 1 May 2018 13:02

   Nu mai cerși atentie. Nu ești deloc o femeie puternica, știi ce înseamnă sa fii puternica? Mai ajungeai sa scrii acest articol dacă erai puternica? Nu! Sa zici mulțumesc ca ai avut o mama lângă tine. Cele care nu au avut nici macar nu se plâng. De ce? Pentru ca sunt puternice, nu au nevoie de mila altora. Tu te plângi ca ai avut o mama lângă tine? Sa îți fie rusine! O femeie puternica i-ar spune mamei in fata, nu ar scrie despre așa ceva. E ceva PERSONAL! Nu te plângi când știi ca alții au probleme mai mari. Asta înseamnă sa fii puternica! Ești o fetița slaba care da vina pe cei din jur pentru orice greșeala din viața ei. Ia-ti viața in mâna dacă tot ai plecat de la mămica.

   

   29

   Reply ↓
• 
  Alexandra / 1 May 2018 16:55

  Se pare ca nu stii ce inseamna sa te eliberezi de durere. Unii plang singuri, altii scriu, altii mananca ciocolata. Pentru o astfel de trauma, de minim bun simt ar fi sa taci, sau daca alegi sa iti spui parerea, sa o faci in mod elegant, ca esti femeie, nu mecanic de locomotiva. Femeile ca tine, cele care au uitat ce inseamna compasiunea si mangaierea, creeaza dezechilibre care duc la un rezultat final dezastruos. Poate si tu ai o trauma mai mare, poate viata te-a calit mai aprig, dar nu judeca suferinta altuia. Si da, sa ai curaj sa iti expui parti din tine in mod public, este o dovada de curaj absolut.
  Sa arunci cu pietre in mod public, este dovada de lasitate absoluta. Pentru ca, in primul rand, tu esti cea care se agata de defectele altora sa fie vazuta bine (ceea ce este de maxim prost gust si dai dovada de snobism infinit) iar in al doilea rand, iti scapa notiunea de umanitate.
  Tu nu stii ce inseamna sa ai curaj si sa admiti ca esti vulnerabila. Tu te ascunzi in spatele unor credinte imprumutate (pentru ca nu te vad capabila sa ai propriile convingeri) si bati apa-n piua despre curaj. Imi pare rau sa spun, dar, draga mea, esti o persoana care nu a cunoscut iubirea. Esti goala de continut, si imi inspiri mila. Iar sa ii apesi pe altii pe rana care ii doare este josnic. Asta nu iti vindeca tie ranile. Te invit sa reflectezi la ceea ce tocmai ai facut.

  14

  

  Reply ↓
• 
  Ana / 1 May 2018 21:45

  Trauma? Nu ti se pare ca e mult spus? Înseamnă ca pentru 90% din oameni ar trebui sa faci mătănii.
  Repet, toți avem traume din copilărie, dar nu ai cum sa susții ca ești o femeie puternica din moment ce te plângi ca te certa mămica și ca te-ai eliberat de lanțurile emoționale prin 3 cuvinte scrise pe net.
  Nu o mai plânge de mila ca de asta ajung generațiile urmatoare sa se sinucidă pentru orice rahat. “Sa arunci cu pietre in mod public”? Ei de ce nu ii spui ca arunca cu pietre in public catre mama ei (care nu are dreptul la replica)? E foarte ușor sa dai vina pe parinti pentru ca ei nu au avut YouTube sau internet. Unii oameni își doresc sa fi avut un părinte alături măcar. OK, ai avut o copilărie nefericita, e nasol ce făcea maica-ta, dar in final ești suma deciziilor și acțiunilor proprii.
  Tin sa amintesc ca acest articol este public, asta înseamnă ca a acceptat automat și alte păreri. Nu e pus acolo doar ca sa o plâng de mila, poate învață ceva și chiar o face mai “puternica” un singur comentariu. Și ce legătura are iubirea? Traiesti pe alta lume și nu meriți sa fii băgată in seama. Oricum pentru tine sa ajuți înseamnă sa plângi pe cineva de mila, cam atât, nu știi sa dai un argument construciv. Am văzut ca sari și jignești in loc sa ajuți. Poate pentru tine e mai important sa ne plângem decât sa ne rezolvam problema. Succes!

  1

  18
• 
  Alexandra / 1 May 2018 23:48

  Se pare ca nu stii nici ce inseamna discretia. Ajutorul se ofera cand se cere, nu asa, ca vrem noi sau ca ni se pare noua ca cineva are nevoie de ajutor. Poate ar fi important daca ai trata sindromul salvatorului. Iar din cate am citit eu, fata asta nu are nevoie de ajutor. Ea a rezolvat deja problema asta. S-a eliberat, in felul ei, de o greutate pe care tu nu ai cum sa o intelegi. Si nici nu iti cere nimeni sa intelegi ceva. Era doar o constatare proprie, si la fel ca si ea, si tu ai scris in mod public o parere, deci ti-ai asumat sa accepti si tu alte pareri. Din ce mai vad eu, “pragmatismul” asta al tau, si faptul ca incerci sa pari o persoana foarte practica, sunt doar niste ziduri. De fapt, esti foarte vulnerabila.
  Referitor la iubire, repet, ai nevoie de iubire. In primul rand, sa te iubesti pe tine, pentru ca reiese foarte clar tot dispretul tau pentru dramele expuse public, pentru persoane sensibile, care nu functioneaza la fel ca tine. Deci ai o problema si cu controlul. Cred ca nu-ti permiti sa simti ceva in profunzime, de teama sa nu fii ranita. Daca vrei sa ajuti, ajuta-te pe tine. Tu pe cine dai vina pentru nefericirea ta? Esti singura, pentru ca nu stii sa fii prezenta. Si sa stii ca doare sa nu fii acolo. “Unii oameni isi doresc sa fi avut un parinte alaturi macar” – fizic, toti putem fi oriunde. Tu esti acolo, pentru ai tai, gata sa ii imbratisezi daca plang? Sau dai cu biciul, in speranta ca asta ii ajuta? La fel si tu, esti suma deciziilor si actiunilor proprii. Si numai tu poti alege daca sa fii balsam sau ghimpe. Succes si tie, ai nevoie!

  13

  2