Despre cotidianul sufocant s-a tot vorbit, iar filme care oglindesc modul de viață „burghez” au (tot) existat din abundență. În recenta producție The Escape, cineastul britanic Dominic Savage nu se îndepărtează prea mult de aceste clișee, dar invocă arta și sensibilitatea, pe care le combină într-o manieră bulversantă pentru un astfel de context. Așadar, o gospodină își duce traiul (monoton) într-o suburbie șic din Londra. Tara e căsătorită cu un activ om de afaceri și au împreună doi copii, două mașini și o frumoasă locuință. Școala copiilor e chiar lângă casa lor. Toate bune și frumoase, numai că rutina și-a pus implacabil amprenta, simte că își pierde cheful de viață. Totuși, o carte despre artă – găsită întâmplător la un buchinist – o mobilizează pe eroina din pelicula The Escape. Depresivii sunt buni comedianți. Deși afișează echilibrul perfect, în anturajul lor, în realitate sunt supuși unei insuportabile presiuni sociale care ajunge să-i sufoce. Cum să te plângi când ai o situație financiară confortabilă și ești înconjurat de dragostea copiilor? Personajul întrupat de Gemma Arterton va regăsi forța de a porni în căutarea de sine, într-o dureroasă, dar sensibilă traiectorie, înaintea unei implozii de natură familială. Viața ei calmă, în care își are rostul de a se ocupa de creșterea copiilor și de a-l aștepta până seara pe Mark, soțul ei, pare a fi de nesuportat. De aceea, începe să hoinărească prin Londra și să redescopere plăcerea de a cumpăra cărți, ba chiar se preocupă de artă. Mark nu se prea sinchisea de noile ei preocupări, prin urmare, Tara se decide să-și schimbe modul de viață. Ziua în care Tara ia Eurostarul și plonjează în universul artei înseamnă un nou început.
Ideea de a portretiza o femeie, inițial devitalizată, care își regăsește, totuși, forța interioară pornind de la o tapiserie medievală /«The Lady and the Unicorn» (Dame à la licorne) din Cluny devine și mai incitantă când invocă arta și dorința. Scenariul ar părea o simplă canava – o femeie pierdută în plictisul vieții de cuplu – dacă nu ar trimite la referințe artistice și nu ar beneficia de magnetismul actriței din rolul principal. Eroina cu nervii întinși este analizată, ca într-un veritabil documentar despre tegument/piele – într-o lungă succesiune de prim-planuri dramatice (Dominic Savage este și un cunoscut realizator de documentare). În cinema, plictiseala poate oricând fi seducătoare dacă montajul peliculei este măiestrit. Bunăoară, magnetismul actriței Gemma Arterton și farmecul de lichea simpatică a lui Dominic Cooper contribuie la alungarea stării de mare deprimare și ridică cota unei pelicule cu scenariul ale cărui limite sunt la vedere. Prima parte a filmului suferă de lentoare, pe câtă vreme, a doua parte devine profitabilă (mai ales pentru eroină).
The Escape transmite pofta de a pleca spre Paris/Cluny, pentru a admira tapiseriile (care evocă fiecare dintre cele cinci simțuri) și de a te lăsa invadat de misterul celui de-al șaselea simț, acompaniată de vorbele «À mon seul désir». Spectatorul nu poate decât să se lase și el ademenit și să accepte reconcilierea cu sine a eroinei de pe ecran, grație forței evocatoare a unei opere nepieritoare. Formidabila Gemma Arterton dă sens acestui film, iar spectatorul, captivat, urmărește căutarea acelei femei disperate și revoltate. Cu riscul de a pierde totul, când a simțit că este – cu adevărat – prizoniera propriei sale vieți, n-a mai găsit forța de a-și disimula disperarea, eroina mută hotarele intime. Lungmetrajul, în care regizorul i-a lăsat pe actorii din distribuție să improvizeze diversele emoții ale unei familii aflate în pragul imploziei, este un portret al incontrolabilei obsesii (fuga). Situațiile sunt zugrăvite în mod realist, permițându-ne să înțelegem mai bine aspirațiile, fără să ne stârnească în a-i judeca pe cei care le nutresc.
Camera de filmat pare „atașată” de această mamă depășită de o situație, mamă care are delicatețea să evite privirea acuzatoare. Drama evocă anumite subiecte (tabu) dacă avem în vedere că biata femeie e contracurent și ajunge o mamă care-și părăsește copiii doar că se simtă și ea împlinită. Nu trebuie uitat, totuși, că în spatele unei mame se ascunde o femeie. Gemma Arterton îi împrumută personajului din trăsăturile sale, astfel, figura ei reflectă imensa disperare a mamei care nu îndrăznește să se îndepărteze de canoane și nu-și permite o altfel de „înflorire”.
Față de aceasta, Dominic Cooper interpretează un soț complet depășit de evenimente. Un om responsabil, mândru de familia sa, concentrat doar pe obligațiile cotidiene nu admite ca soața lui iubită să părăsească căminul conjugal. Deloc conștient că ar fi putut să îi facă vreun rău celei cu care împărțise atâta timp, acest om nu poate să își exprime emoțiile, ba chiar reacționează și agravează situația. Pe ecran, cuplul Gemma Arterton și Dominic Cooper se înfruntă pe alunecosul teren al reproșurilor. Cei doi actori sunt credibili, realismul și autenticitatea acestora îi incită și pe spectatori la interogații pe tema conviețuirii în cuplu (când disputele înlocuiesc buna-dispoziție, când violența gesturilor și forța fizică iau locul amorului conjugal, când dezgustul femeii abuzate nu o mai poate ajuta nici să se apere).
Această dramă ne indică, în mod clar, că soția aflată în pragul depresiei estimează, adesea, că e „prea târziu” și că nu mai poate schimba nimic. Realizatorul caută să suscite empatia și emoția; el militează pentru stima de sine, invocă respectul și considerația pentru femeie. Nu propune o viziune romanțioasă asupra maternității și lasă loc pentru aspirații profesionale, dincolo de normele rigide. Victimă a cutumelor, eroina întrupată cu mult farmec de Gemma Arterton devine o emblemă. Ochii vidați de expresie ai actriței ar trebui să trezească reacții și, astfel, să fie reconsiderată adevărata poziție a femeii în familie și în societatea actuală.
The Escape
Regia: Dominic Savage
Scenariul: Dominic Savage
Imaginea: Laurie Rose
Montajul: David Charap
Muzica: Alexandra Harwood,Anthony John
Distribuția:
Gemma Arterton – Tara
Dominic Cooper – Mark
Frances Barber – Alison
Marthe Keller – Anna
Jalil Lespert – Phillipe
Durata: 105 min
Și tu poți recomanda un film/spectacol/concert care ți-a plăcut.
Trimite-ne recenzia pe adresa office@catchy.ro.
Citiţi şi
Când visul devine coșmar – Joker
Cele mai bune filme pentru tineri rulează în premieră la KINOdiseea
Festa braziliană de cinci zile: filme, artă, muzică și gastronomie!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
