Un mugur a crăpat de-atâta lumină caldă și din el, poc! s-a ițit timidă o frunzuliță. Apoi încă una și-ncă una, și-ncă una. Mai apoi au mai prins câteva curaj și mi ți-au ieșit toate buluc.
Verde crud de-a valma, cât vezi cu ochii!
Iaca poznă! O puica-popii (n. red. buburuză) a-nlemnit între niște boboci de flori de măr. Stă ciușdit-acolo, cu soarele-n spinare. Numai punctișoarele negre de ea! În rest, tot roșiatică și dolofană precum cuconii muguri!
Pe hotar, mai încolo, un cireș plin de flori se făloșește cu mândrețea-i de podoabă albă! Crengile-i atârnă lela-n bătaia vântului molcom. Ghirlande-ncărcate de-atâta povară florală se bălăngănesc aiurite: danga-langa, langa-danga.
Ceva vreme soarele alintă șugubăț sepalele și petalele, apoi se pitește pe după norii apusului. Pistilurile tremură-nfiorate de-un vânticel de seară timid.
Oleoleo! A dat strechea-n zarzării de pe coastă și mai multe nu! Au înflorit cu mic, cu mare, toți-toți, care mai de care!
Ăi mai firavi, din toată sărăcia sevei lor, au scos și ei cu chiu, cu vai câteva floricele amețite și sfioase.
Ăi mai zdraveni se fudulesc nevoie-mare: mi ți s-au pricopsit cu puhoi de-albeață. Vezi bine, amărăștenii lor ar plezni de ciudă, da‘, vorba-aia, n-au nici de-un mugur, darămite…
Un nea Bondaru‘ șturlubatic hoinărește buimac din floare-n floare, năuc de-atâta minunăție de floral. Zburătăcește tălâmb când încoace, când încolo, da‘, ptiu drace-al bărzăunilor! Nu-l taie capu’ dodoloț încotro s-o apuce și pace bună!
Albinele mi ți-s puse pe dereticat, ce mai tura-vura! Trebăluiesc de mama focului, zi de primăvară până-n seară. Au șters prafu‘ de polen de pe fiecare stamină-n parte, parcă aproape toată stupina s-ar fi mutat în noianul de flori.
Zumzăială ghidușă și ciripit primăvăratic, verde crud dezmugurit ori încolțit, văzduh albăstriu și cenușiu de glod dezțelenit, alb gingaș de petale!
Norii vălătuciți stau atârnați nepristan deaupra câmpului și-a dealului. Așteaptă cumsecade lăsatul serii.
Miroase dumnezeiește a zarzări în floare. Soarele scoboară spre zare, iar luna se-nfățișează gata să-și ia noaptea în primire.
Petale răzlețite-n văzduh dănțuiesc în tihnă.
Bondăraș micuț, drăguț,
Ninge peste tine!
Guest post by Camelia Sighiartău
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Despre dragoste și bărbați, fără crize de emancipare
N-am primit niciodată flori de la un băiat…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
