Carl Honoré e cunoscut deja publicului Catchy pentru că a răspuns invitației noastre de a scrie despre slow living. (aici). Atunci răspundea la întrebare ce este timpul:
Timpul e timp. Ceea ce contează e modul în care îl abordăm. Dacă vedem timpul ca pe un duşman sau ca pe o resursă finită care se împuţinează pe zi ce trece, atunci rămânem blocaţi pe repede-înainte. Dar dacă ne gândim că timpul este un element în care trăim, la fel ca aerul, atunci îl putem transforma într-un prieten, într-o sursă de viaţă. Un mod de-a face acest lucru este acela de a înceta să mai măsurăm timpul obsesiv. Să ne bazăm mai mult pe ceasul intern.
Cultura mainstream este prinsă în tiparul „timpului ca duşman”. Revoluţia Încetinirii este o provocare la adresa acestei raportări, dar mai este drum lung până ce toţi vom vedea timpul ca pe un prieten.
Au trecut 12 ani și Carl a avut amabilitatea de a răspunde cu dedicație întrebărilor adresate de dr. Cristian Carîp ăentru Catchy.ro. Le mulțumim amândurora, pentru întrebările și răspunsurile egal interesante.
Dr. Carîp: Viteza este strâns legată de progres. La nivel biologic, progresul este în mod natural lent. Utilizarea tehnologiilor moderne, cum ar fi manipulările genetice, tinde să forțeze acest progres. Cum vedeți capacitatea biologicului de a se adapta la această schimbare de ritm?
Carl Honoré: Întrebare fascinantă!
În lumea modernă, există această tensiune majoră între viteza tehnologiei și lentoarea naturii. Simt că majoritatea ritmurilor și proceselor naturale nu pot – și nu ar trebui – să fie accelerate. Nu poți pune trei femei să facă un copil în trei luni! Și nici nu ar trebui să încerci. Când încercăm să mergem mai repede decât intenționează natura, de obicei se termină prost – pentru noi și pentru natură.
Este posibil să putem eficientiza și accelera anumite procese biologice specifice folosind tehnologia. Exemple ar putea fi vindecarea corpului după o accidentare sau o boală. Am găsit modalități de a încetini digestia și apetitul folosind medicamente precum Ozempic, așa că poate într-o zi vom descoperi medicamente care pot accelera metabolismul. Putem accelera puțin funcția cerebrală sau, cel puțin, putem împiedica încetinirea acesteia, menținându-ne creierul activ.
Dar, pentru mine, esențialul este că ar trebui să încercăm să respectăm și să lucrăm în armonie cu ritmurile naturii, nu să le accelerăm.
Dr. Carîp: La nivel individual, viteza este/poate deveni o opțiune personală. La nivel social, ea este impusă de interese economice, financiare sau politice, toate supra-individuale. Credeți că cele două aspecte ar putea coexista? Cum putem găsi un echilibru între o societate care evoluează din ce în ce mai rapid și indivizi a căror alegere este lentoarea?
Carl Honoré: Ele pot coexista, dar cu dificultate. Trebuie să îmbrățișăm lentoarea pe ambele niveluri, individual și colectiv. De obicei, este mai ușor să începi la nivel individual. Odată ce indivizii care încetinesc sînt suficient de numeroși, devine mai ușor să schimbăm regulile jocului, astfel încât societatea în ansamblu să încurajeze găsirea ritmului potrivit, în loc să facă totul cât mai repede posibil.
Este important să ne amintim că sistemul nu este atotputernic pe cât credem. Există mereu momente când avem control asupra propriului timp și asupra modului în care îl folosim. Problema este că am devenit atât de dependenți de viteză și de distracții, încât continuăm să fim rapizi chiar și atunci când nu este nevoie. Cu alte cuvinte, presiunea de a accelera vine adesea din interior. Atunci când apar momentele de libertate, trebuie să le prindem și să le folosim pentru a intra într-un ritm mai lent.
Trebuie, de asemenea, să schimbăm sistemul! Evident, asta este mai greu de făcut. Dar cred că presiunea pentru schimbare crește. Ne lovim de limitele a câtă viteză pot suporta mințile și corpurile noastre (și planeta). Iar oamenii reacționează. Vezi acest lucru în răspândirea mișcării Slow în toate aspectele vieții, de la mâncare și sex, până la educație și locul de muncă.
Tinerii joacă un rol cheie în asta, contrazicând mitul că a încetini e doar pentru oamenii mai în vârstă. Încă de la început, cartea mea In Praise of Slow a fost îmbrățișată de cititori de toate vârstele. Astăzi, studenți din universități din întreaga lume studiază fiecare aspect al mișcării Slow. În loc să îmbrățișeze workaholismul generațiilor anterioare, tinerii de astăzi cer sau își proiectează cariere care le permit să încetinească și să se bucure de viață. Hashtagul #snailgirl, un omagiu adus vieții într-un ritm mai blând, a fost recent în trend pe TikTok. Chiar și în lumea afacerilor, unde venerarea vitezei este profundă, vechea idee că mai repede este mai bine este supusă unei revizuiri serioase. Multe companii își încurajează acum angajații să încetinească pentru a îmbunătăți sănătatea, fericirea, comunicarea, acuratețea, creativitatea, gândirea strategică și productivitatea. Altele adoptă săptămâna de lucru de patru zile. După cum a spus The Economist: „Stăpânirea ceasului afacerilor înseamnă a alege când să fii rapid și când să fii lent.”
La fel și pentru tehnologie. Viteza noilor gadgeturi este minunată, dar a fi mereu conectat nu este. De aceea, smartphone-urile vin acum cu instrumente care îi ajută pe utilizatori să petreacă mai puțin timp privind la ecrane. Și de aceea multe țări europene au adoptat legi care le oferă cetățenilor dreptul de a ignora apelurile sau mesajele de serviciu în afara programului de lucru.
Apar și noi ritualuri sociale pentru a ajuta oamenii să se deconecteze. Un exemplu este „stacking”, care funcționează așa: atunci când un grup de prieteni iese la cafea sau la masă, toți își pun telefoanele într-un teanc în mijlocul mesei. Cel care cedează primul și își ia telefonul pentru a verifica Instagram, a trimite un mesaj sau orice altceva, plătește nota pentru toată lumea. Este o modalitate isteață de a spune: avem acest moment aici împreună. Nu vom mai avea niciodată acest moment din nou. De ce să-l stricăm încercând să fim în mai multe momente în același timp? Traducere: să încetinim și să profităm la maximum de clipa de acum.
Dr. Carîp:În opinia dumneavoastră, există o opoziție între bunăstarea materială, supusă vitezei, și bunăstarea spirituală?
Carl Honoré: Bunăstarea materială este de obicei legată de viteză, în timp ce bunăstarea spirituală este de obicei legată de lentoare. Cele două pot coexista – de fapt, avem nevoie ca ele să coexiste pentru o viață plină și fericită.
Conflictul apare pentru că obiceiurile care conduc la succes material adesea erodează timpul și atenția de care avem nevoie pentru viața interioară.
Încetinind în mod conștient, prioritizând ceea ce contează cu adevărat și creând spațiu pentru reflecție, putem urmări ambele. De fapt, cele două se pot întări reciproc. Bunăstarea materială poate susține practicile spirituale prin, de exemplu, călătorii, învățare sau ajutorarea altora. În direcția opusă, viața interioară ne poate ghida să câștigăm și să cheltuim mai înțelept, într-un mod aliniat cu valorile mai profunde.
Deci, da, poți avea ce e mai bun din ambele lumi – dar numai prin a încetini.
Dr. Carîp:Abordați și domeniul îngrijirilor medicale, văzute în acest context al accelerării vieții sociale. Evidențiați, de altfel, faptul că această grijă devine astfel mai superficială și riscă să își piardă aspectul uman. Care ar fi, în opinia dumneavoastră, locul just al inteligenței artificiale și al robotizării în demersul medical?
Carl Honoré: Inteligența artificială și roboții pot juca un rol puternic în medicină, doar dacă îi folosim pentru a crea mai mult timp pentru ceea ce vindecă cu adevărat: ascultare, empatie, reflecție, atingere umană – toate acestea au nevoie de timp. Pericolul este să folosim mașinile doar pentru a merge mai repede și a reduce costurile. Asta se va termina prost. Șansă reală constă în a folosi noile tehnologii pentru i
Ar fi important să alegem sarcinile potrivite pentru ca AI și roboții să le îndeplinească, iar asta ar putea include sarcinile repetitive, administrative sau tehnice, precum procesarea rezultatelor testelor, programările sau diagnosticele.
Pentru un echilibru corect, trebuie încetinit ritmul; ar fi cazul să avem, mai întâi, o dezbatere profundă despre AI. Aceasta este singura modalitate prin care putem proiecta o structură etică pentru noile tehnologii, care să protejeze confidențialitatea și accesul egal și să pună oamenii în centrul medicinei.
Dr. Carîp: Mai pe larg, credeți că utilizarea inteligenței artificiale va duce la ieșirea de sub influența vitezei sau, dimpotrivă, va aduce un fel de accelerare globală?
Carl Honoré: Ar putea merge în ambele direcții. Are potențialul de a face ambele lucruri. AI este de obicei celebrată pentru viteză, dar ar putea fi cel mai mare aliat al nostru în crearea unei lumi Slow. În loc să facem mai multe, mai repede, am putea să o folosim pentru a face mai puține lucruri, dar mai bine și mai conștient.
AI ne poate economisi timp prin preluarea sarcinilor repetitive. Întrebarea este: ce facem apoi cu acel timp? Îl folosim pentru a înghesui mai multă muncă și consum? Sau îl folosim pentru a încetini și a ne concentra pe lucrurile care contează cu adevărat? Sper că alegem ultima variantă.
Imaginează-ți AI ca pe un partener de gândire care stimulează reflecția, oferă perspective noi sau sugerează idei pe care le putem apoi analiza și explora în propriul ritm. AI ar putea fi folosită pentru a ne proteja atenția, filtrând distragerile și îndrumându-ne către o concentrare mai profundă, creativitate și conexiune umană. AI ne-ar putea ajuta să remodelăm și să reproiectăm lumea fizică, de la locurile de muncă până la străzile orașelor, pentru a promova lentoarea.
Esențialul: dacă lăsăm AI să scape de sub control, va accelera totul în detrimentul oamenilor și al planetei. Dacă o folosim conștient, AI ar putea ajuta la schimbarea culturii de la viteză și superficialitate, către nonșalanță față de timp, introspecție și profunzime.
Mulțumim!
Citiţi şi
Catchy Newsroom – ediție de weekend
De la agitație la prezență: ghid interior pentru începutul de toamnă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
