Continuăm subiectul abstinenței cu aspectul alimentar. Printre primele mențiuni referitoare la restricții alimentare sînt cele din papirusurile egiptene. Aflăm că egiptenii făceau distincția între, pe de o parte, foamete (abstinența forțată), legată de supraviețuire și frugalitate, avînd la bază rațiuni de sănătate și, pe de alta parte, post. Acesta din urmă reprezenta o modalitate de purificare, de desprindere de nevoile corpului fizic, somatic și deschidere către spiritual.
Ați mai auzit probabil un discurs similar, de curînd. Ideea este vehiculată de comunitățile new age și se regăsește în aproape toate demersurile nutriționale în vogă. Chiar și noțiunea de „nevoi nutriționale”, baza recomandărilor moderne de nutriție, prevede hrănirea somaticului în limitele nevoilor, ceea ce, indirect, duce la același rezultat: excluderea din discuție a plăceri i- așadar, avem de-a face cu un grad de abstinență. Purificarea este un termen devenit banal și rareori explicat. Fastingul, de exemplu, purifică. Dar de ce anume ne purificăm?
Ce este toxic în noi și trebuie eliminat?
Unele restricții alimentare au justificare sanitară: evitarea contaminării consumatorului (cazul interdicției cărnii de porc, în Islam, sau a metodei cosher de sacrificare a animalelor care, înlăturînd sîngele, scade semnificativ riscul proliferării bacteriene, în carcase). Purificarea, în sens strict, poate fi aplicată unor restricții terapeutice specifice cum ar fi, în cazurile de gută, eliminarea acidului uric și limitarea producției, aceasta moleculă fiind cea care induce crizele. Se aplică și deficitelor enzimatice congenitale, cum ar fi fenilcetonuria, dar cazurile sînt foarte rare. Pot încadra aici și regimul pentru diabet sau cel destinat scăderii colesterolului și prevenției cardio-vasculare. Totuși, cînd auzim vorbindu-se de regim de purificare, nu la acestea ne gîndim, în primul rînd.
norman wilkinson (1878 – 1971) – “dame abstinence streyned”, 1911
Restricția alimentară, ca și celelalte restricții, are diferite funcții: rituală, religioasă, psihică, dar și somatică. Din acest ultim punct de vedere, singura justificare ce îmi apare logică este cea dată de cronobiologie, cu noțiunea derivată, crononutriția.
Într-adevăr, toate activitățile noastre biologice respectă o ciclicitate. De la activitatea cerebrală, la secreția de enzime, celulele noastre par a respecta ritmuri bine definite. Nu voi intra în discuția referitoare la posibila concordanță a acestor ritmuri cu cele elecromagnetice ale planetei sau cu ritmurile cosmice, dar știm ca secreția de cortizol este maximă dimineața, către ora 8.00, și minimă seara, în jurul orei 20.00. Știm, de asemenea, că nașterile sînt mai frecvente în nopțile cu lună plină, dacă aveți printre cunoștințe o moașă, puteți întreba. Aceleași nopți/faze lunare sînt favorabile și acceselor de violență, suicidului, crizelor acute în boli cronice, ceea ce face ca medicii isteți să consulte calendarul și fazele lunii înainte de a-și programa gărzile.
Ritmurile biologice există, la fel cele energetice.
Ele pot fi încadrate în trei categorii, funcție de periodicitate:
- ritmuri infradiene (cele de sub 24 de ore),
- ritmuri circadien (în jur de 24 de ore) și
- ritmuri supradiene, cele cu faza mai lungă.
Abstinența duce la o reinițiere a ritmului funcției care se vede lipsită de substrat și care este, astfel, pusă în „pauză”.
Ritmurile secrețiilor digestive și cele metabolice sînt majoritar infradiene, ceea ce face ca un fasting de 24 de ore sau puțin peste să le readucă la parametrii inițiali și, deci, să le optimizeze. Am obiceiul să prescriu cele 24-25 de ore de post hidric strict (singurul aport admis este cel de apă) și rezultatele sînt pozitive, atît pentru tulburările digestive banale (dificultăți de digestie, balonări, dureri abdominale după mese, colon iritabil…), cît și în cadrul efortului de pierdere în greutate.
Un demers cu totul aparte este cel al Islamului, care preconizează o inversare brutală a ritmurilor biologice, trecerea celor diurne în nocturne și invers. În perioada de Ramadan, este obligatorie abstinența diurnă totală alimentară și sexuală cu compensare „după apusul soarelui”. Șocul este important, atît în plan metabolic (perioada nocturnă este în mod normal o perioadă de repaus și refacere), cît și psihic. Violența demersului este recunoscută implicit prin excluderea „liturgică” din Ramadan a celor slabi, fragili: copii, bătrîni, bolnavi, femei însărcinate.
Restricția și interdicția
Restricția și interdicția reprezintă constrîngeri exterioare sociale, culturale, religioase. Ele nu devin abstinență decît odată acceptate și adoptate de către individ, de unde termenul „voluntar”, folosit în definiție. Abstinența poate fi, de asemenea, un demers individual. Diferența este modul de obținere a libertății: asumată ca decizie personală sau în sensul ei spinozian, de constrîngere înțeleasă.
Atenție totuși la faptul că plăcerea face parte din construcția psihică globală a fiecărui individ. Elementele vieții psihice au tendința de a funcționa pe principiul vaselor comunicante: atunci cînd nivelul scade într-unul, echilibrul se restabilește, prin aflux, din altul. Dacă plăcerea oferită de mîncare (sau sex) diminuează, nivelul global ar putea fi restabilit din alte surse, uneori, marginale pînă atunci, cum ar fi violența (orientată către ceilalți sau contra sie-însuși), derivative psihoactive – alcoolul sau alte substanțe, tutunul… Este o preocupare constantă, în practica mea, aceea de a preveni variațiile bruște de nivel al plăcerii, tocmai pentru a preveni acest fel de „compensare”. Consider că alegerea este „înaintarea lentă”, singură, care permite adaptarea la un nou echilibru. Acest tip de demers se justifică nu numai psihologic, ci și biologic. Adaptările metabolice sînt posibile, dar necesită timp. Cel mai direct argument îl furnizează rezultatele: progresive, dar stabile.
Vă salut și vă îndemn să aveți grijă trup și suflet de voi.
Pe săptămîna viitoare,
dr. Carip, practică liberală în dietetică, osteopatie, acupunctură și auriculoterapie
Citiţi şi
De ce merită să incluzi uleiul de susan bio în ritualul tău de nutriție?
Ghidul nutrițional pentru americani (și ceilalți)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
