Tantal era un semizeu grec, fiul lui Zeus și al nimfei Pluto, rebel și obraznic; a încercat să testeze clarviziunea olimpienilor omorîndu-și fiul, Pelops, și servindu-l fiert, în bucăți, la masa zeilor. Singura care s-a pripit să guste din bucate a fost Demeter, zeița recoltelor și a cerealelor; ceilalți au înțeles subterfugiul. Mînios, Zeus l-a înviat pe băiat, dar lipsea bucata mîncată de Demeter, umărul. Iată cum, Pelops a fost primul beneficiar al unei proteze de umăr, confecționată, conform legendei, din fildeș. Astăzi folosim materiale inerte biologic (care nu interacționează cu organismul), cum ar fi titanul, aliajul crom-cobalt și polietilena; totuși, protezele de umăr sînt mult mai puțin folosite decît cele de șold sau chiar de genunchi.
Dacă nu-l înlocuim, ce facem cînd ne doare umărul?
Un lucru esențial: în cazul unui traumatism (căzătura, lovitură), se consultă medicul ortoped pentru diagnostic adecvat. În rest, se poate vorbi despre suprasolicitarea articulației sau microtraumatisme repetate care provoacă durere și inflamație locală. Este nevoie de un minim de cunoștințe referitoare la structura și funcția umărului: o articulație complexă, ce pune în legătură omoplatul, os al toracelui, cu humerusul, osul brațului. Legătura o fac tendoanele mușchilor; în principal, ale bicepsului. Ele se inserează pe omoplat, traversează umărul, acoperă suprafața anterioară a brațului și se fixează după articulația cotului. Bicepsul este principala ancoră a brațului. Alături de el, mușchii din așa-zisa „coafă rotatorie”, sînt legați de omoplat: subscapular, supra și infra spinos, rotund mic. Ansamblul articulației este protejat de mușchiul deltoid care o acoperă ca un scut. Umărul permite mișcări ample înainte-înapoi și laterale, dar participă și la mișcări mai fine, cum ar fi întorsul palmelor spre cer sau spre pămînt. Balansul umerilor contribuie la stabilitatea mersului și alergării. Cu umerii cărăm greutăți, dansăm, facem sport (serviciul și smash-ul din tenis, de exemplu). Chiar și respirația adîncă induce mici deplasări ale tendoanelor din umăr.
Albert Beck Wenzell, “The Grain of Dust” 1911
Umerii au sute de motive să doară și durerea de umăr influențează activități cotidiene, deseori indispensabile. Cu cît durerea ține mai mult, cu atît mobilitatea se reduce și situația se poate înrăutăți. Recomand, fără ezitare, o ecografie sau o radiografie. În cazul în care nicio leziune nu este pusă în evidență și problema este funcțională – inflamație, bursită, tendinită –, prescrierea de antiinflamatoare și antalgice (medicamente contra durerii) este justificată: durerea întreține inflamația, care, la rîndul ei, întreține durerea. O primă măsură este eliminarea micro-traumatismului inițial (căratul de greutăți, practica sportivă agresivă, mișcările profesionale repetitive) și evitarea respectivei mișcări. Articulațiile au, însă, nevoie de mișcare, altfel „înțepenesc”.
Îmi pare indispensabilă asocierea kinetoterapiei și/sau a metodelor de medicină alternativă. După identificarea mișcării dureroase și a tendoanelor/ mușchilor implicați, urmează mobilizarea, la început pasivă, prin masaj și mișcări adresate fiecărui grup muscular. În același timp, pot fi identificate punctele energetice dureroase. În medicina energetică chineză, aspectul dinamic al mușchilor și tendoanelor este sub controlul funcției „ficat”. Umărul este traversat de patru meridiane: vezica biliară, triplul focar (responsabil global al metabolismului), intestinul subțire și intestinul gros. Imobilizarea provoacă stagnare energetică, acumulare de „umezeală”, inflamație și durere. Manipularea, presopunctura sau acupunctura pot spori inițial durerea. Acest aspect trebuie menționat și toleranța gestului depinde, în mare măsură, de calitatea relației terapeut-pacient. Apoi, se poate trece treptat la exerciții active, efectuate sub supraveghere și cu asistență.
Energetica
Uneori, nu se identifică niciun traumatism; alteori, măsurile descrise nu sînt pe deplin eficace. În acest caz, o viziune globală poate fi utilă. Axul central al unei asemenea abordări este energetica: fiecare funcție, meridian, punct are a semnificație locală (aici, umărul), una generală (ficat, vezica biliară, intestin, metabolism) și una psihică. În linii mari, durerea umărului drept este legată de preocupările materiale/profesionale, iar cea a umărului stîng, de instabilitatea emoțională. Chiar Isus, Fiul lui Dumnezeu, i s-a arătat Sfîntului Bernard și i-a dezvăluit o rană ascunsă – rana de pe umăr. Aceasta ar fi fost provocată de purtarea Crucii și, din cele lăsate mărturie de Bernard Sfîntul, era cea mai dureroasă, fiindcă reprezenta greutatea tuturor păcatelor omenești și esența însăși a misiunii divine.
©Javier Romero Diaz
Meridianele din zonă influențează capacitatea de decizie și gestiune a stresului. Punctele pe care le utilizez cel mai des în practica mea sînt 15 IG și 14 TF – cele care acționează atît local, asupra articulației, cît și global, asupra componentei psihice. Omoplatul este accesibil manevrelor osteopatice (blînde!), cu efect asupra ansamblului coafei rotatorii. Nu putem purta toate păcatele pe umerii noștri fără durere, dar ne putem ușura suferința. Alături de abordarea medicală mecanică și energetică, psihoterapia poate fi un complement esențial. Echilibrul cel mai greu de obținut este cel între evitarea durerii și necesitatea mișcării; după cum susțineam, aici, relația de încredere reciprocă, dintre pacient și terapeut, este vitală. Mesajul important mi se pare a fi acela că durerea de umăr are leac.
Mai bine, fără dureri de umăr! Ce putem face?
- Să nu suprasolicităm articulația fără o încălzire musculară prealabilă; efortul trebuie dozat progresiv, ridicarea de haltere sau smash-ul la tenis nu sînt la îndemîna oricui, ele se pregătesc.
- Să gestionăm obstacolele sau blocajele psihologice de la apariția lor, să nu le permitem blocarea fluxului operațiunilor psihice, energiei și, în final, al articulației.
- Să ne asigurăm de o calitate bună a țesuturilor umerilor, suple, dar rezistente. Vorbind despre prevenție și recuperare, aici, intervine mișcarea (despre care am discutat) și alimentația.
Calitatea țesuturilor umărului vine, în mare parte, din calitatea colagenului.
Ce mîncăm pentru a produce colagen de calitate?
Mai întîi, materia primă – aminoacizii: cei care corespund cel mai bine cu nevoile noastre sînt cei din colagen. Supa de oase sau de pește, răciturile, orice fiertură mult prelungită de oase și „zgîrciuri”.
Apoi, enzimele: activitatea lor depinde de informația genetică (aici, nu putem interveni) și de prezența co-factorilor enzimatici. În cazul colagenului, este vorba despre vitamina C; deci, mult pătrunjel proaspăt, pus după terminarea fierberii, și, după gust, zeamă de lămîie. Avantajul lămîii este menținerea unui pH către limita alcalină a normalului, ceea ce favorizează producția de colagen. Se poate folosi și ardei iute, care conține vitamina C și capsaicina, molecula cu puternic efect antiinflamator. Enzimele implicate sînt metalo-proteine, centrul lor activ este un ion metalic, în cazul nostru, zincul. Zincul este indispensabil producției de colagen și stabilizează molecula odată produsă. Îl găsim în semințele de dovleac, linte, caju, cacao…
Durerea de umăr nu este o fatalitate! De altfel, Pelops cu umărul din fildeș este considerat inițiatorul jocurilor olimpice. Dar chirurgia și protezarea nu trebuie să intre în discuție decît în cazuri extreme.
Vă salut și vă îndemn să aveți grijă trup și suflet de voi.
Pe săptămîna viitoare,
dr. Carip, practică liberală în dietetică, osteopatie, acupunctură și auriculoterapie
Citiţi şi
Antidot: iubire pură, cuprinsă într-o picătură de mare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
