Meteorismul postprandial poate lovi pe oricine. Balonarea, după masă. Am cunoscut persoane care dădeau drumul două găuri la centură, după unele mese. Distanța dintre cele două găuri este 2.5 la 3 centimetri; admitem, doi și jumătate – circumferința abdomenului respectiv creștea cu cinci centimetri. Un centimetru corespunde în medie la 0.7 kilograme de țesut adipos; ar fi absurd să considerăm că, la cîteva zeci de minute după o masă, omul se îngrașă cu trei sau patru kilograme. Nu despre grăsime este vorba, ci despre gaze. De altfel, după alte cîteva ore, lucrurile revin la normal. Este, însă, neplăcut și, de multe ori, dureros. Creșterea presiunii destinde peretele intestinal, care reacționează prin contracție: crampe dureroase și, în plus, presiunea veșmintelor inadaptate noilor condiții. Din gazele respective, numai o mică parte este absorbită, restul trebuie evacuat, ceea ce sporește disconfortul.
ilustrație din sec. al 13-lea: “unum saltum et siffletum et unum bumbulum” (o săritură și un fluierat și o bășină)
Socialmente, sîntem un soi de anti-heringi: la specia umană, emisia de gaze prin orificiul anal contravine normelor elementare ale conviețuirii social, pe cînd, la heringi, ea este un semnal de apartenență la un banc de pești. Flatulențele (pîrțurile, bășinile) de hering sînt însoțite de sunete care permit orientarea în întunericul mării; ele au constituit obiectul unor cercetări foarte serioase, încununate cu un premiu Ig Nobel, acordat la Harvard, producției științifice care te face să rîzi înainte de a te face să gîndești[1].
banc de heringi
De unde gaze în intestin?
Din fermentația glucidelor. Fermentația este un proces metabolic specific bacteriilor și unor clase de ciuperci (cu precădere drojdiile), indispensabil pentru producerea de energie. Aceasta se desfășoara în absența oxigenului – anaerobioza. Pentru organismul uman, fermentația este o cale metabolică secundară, puțin rentabilă, utilizată atunci cînd aportul de oxigen este insuficient față de nevoi, de exemplu, în efortul muscular intens și rapid. Rezultă acid lactic, responsabil de crampele musculare. Nu despre asta este vorba în intestin. Pentru a fermenta, glucidele trebuie să ajungă în zona populată de bacterii, intestinul gros sau colon. Asta presupune că nu au fost digerate, nici absorbite înainte; ele rămîn ca „deșeuri” alimentare. În partea dreaptă a colonului, bacteriile se hrănesc cu resturile glucidice.
De ce să mîncăm ceva ce nu va fi folositor?
Două explicații: mîncăm prea mult, peste posibilitățile individuale de digestie și absorbție. Situația este, fără îndoială, cunoscută tuturor, justificările pot fi individuale (pofta, dereglarea comportamentului alimentar) sau sociale (reuniuni de familie sau profesionale, dorința de a participa la un moment convivial, de a face plăcere bucătarului).
Cealaltă explicație este nevoia de a avea în intestin (și) substanțe „de tranzit”, care să hrănească bacteriile din microbiom și/sau să constituie, la final, un bol fecal suficient de voluminos pentru a putea fi evacuat fără dificultăți.
Fibrele vegetale sînt astfel de substanțe de tranzit, glucide complexe inaccesibile enzimelor noastre digestive. Pot ajunge în colon și molecule mult mai mici și mai simple care, la unii indivizi, sînt greu absorbite. Cînd aportul lor este excesiv, sînt utilizate de microbiom prin fermentație. Este cazul FODMAP, asupra cărora voi reveni imediat.
Karel Dujardin, Boy Blowing Soap Bubbles, 1663 (detail)
Fermentația
Din fermentație rezultă:
- energie pentru bacterii. Microbiomul participă la buna funcționare a sistemului imunitar; avem tot interesul în a-i asigura condiții optime de dezvoltare, prezența sa împiedică instalarea durabilă, pe pereții intestinali, a altor bacterii, eventual patogene
- molecule utile organismului nostru: acidul butiric (sursa de energie pentru celulele colonului), vitamine din grupul B, vitamina K, propionatul (cu funcție în apariția senzației de sațietate)
- molecule absorbabile care intră în metabolismul nostru energetic: acizi grași cu lanț scurt; ei se adaugă acizilor grași deja absorbiți, în urma digestiei umane și pot contribui la îngrășare
- gaze: în principal, dioxid de carbon, hidrogen, metan
Fermentația este aceeași, indiferent de situație. La fel, și gazele rezultate. Ea se desfășoară în colonul uman sau cel al altor specii, cum ar fi heringii, dar și vacile, cămilele, termitele, muștele (mici, dar mari producătoare de gaz), cîinii, pisicile, balenele… Doar păsările și caracatița nu produc gaze intestinale.
În afara organismelor vii, fermentația permite obținerea de biogaz – alternativă la combustibilii fosili; metanul induce autocombustia gropilor de gunoi și participă la găurirea păturii de ozon. Fermentația are și aspecte plăcute: cea alcoolică, fără de care nu am putea obține bere, vin sau derivatele lor distilate; cea lactică, utilizată pentru obținerea produselor lactate. N-ar fi corect să limităm fermentația la inconvenientul balonării și flatulențelor. Cum putem, totuși, evita efectele jenante?
Soluția
Problema este veche. O soluție recentă ar fi regimul „FODMAP”, acronim pentru Fermentescible Oligosaccharides Disaccharides Monosaccharides And Polyols (Oligozaharide, dizaharide, monozaharide și polioli fermentabili). Molecule pentru care dispunem de capacități de absorbție individuale foarte diferite. Dacă, neștiind, mîncăm mai mult decît putem absorbi, bacteriile induc fermentația „deșeurilor” și producem gaze.
Moleculele în cauză sînt:
- fructanii, prezenți în legume (sparanghel, anghinare, sfeclă, usturoi, ceapă), nuci (caju, fistic), unele cereale (orz, secară și, mai ales, grîu). De aici, confuzia posibilă cu intoleranța la gluten; eliminarea grîului din alimentație rezolvă problema, în cazul glutenului; dar, dacă este vorba despre FODMAP, tulburările au mari șanse să persiste
- galactoza și derivații, din produsele de soia, fasole, linte
- poliolii din fructe (mere, cireșe, piersici, nectarine, pere), legume (avocado, conopidă, dovleac, ardei), unii edulcoranți, cum ar fi sorbitolul (E 420), folosit ca înlocuitor de zahăr, în foarte multe produse industriale
- fructoza în exces, adusă de consumul exagerat de fructe (mere, pere, smochine, pepene verde), siropurile folosite industrial ca agenți de îndulcire (de agave, de porumb), miere. Atenție la… rom și, mai ales, la preparatele cu rom, care pot conține cantități mari de fructoză „ascunsă”.
Cum procedăm, concret?
Logic: începem prin a elimina principalele surse de FODMAP, apoi reintroducem alimentele pe rînd, unul cîte unul. Dacă simptomele reapar, eliminăm ultimul aliment introdus. Eliminarea tuturor surselor de FODMAP nu este recomandată, pe termen lung; ea poate induce carențe alimentare și perturbă microbiomul. Sfatul unui nutriționist este indispensabil. Scopul nu este să ne denutrim, ci să putem rămîne în aceeași rochie sau aceiași pantaloni pe toată durata mesei, fără să „explodăm”.
Vă salut și vă îndemn să aveți grijă trup și suflet de voi.
Pe săptămîna viitoare,
dr. Carip, practică liberală în dietetică, osteopatie, acupunctură și auriculoterapie
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
