Operațiunea „cornul cu lapte” nu este o invenție a vreunui regim politic românesc. Pentru prima oară în lume a fost aplicată de un guvern laburist în Noua Zeelandă, în 1937. Există de peste 30 de ani în Europa, UE adoptând-o sub numele de School Milk Scheme. Introdus în 2009, planul complementar School Fruit Scheme, prin care România primește 10 milioane de euro pe anul școlar 2012/13 – bani de cheltuit pe o dietă cu fructe și legume în școli – , pare să aibă mai mult succes decât predecesorul său lactat, cel puțin potrivit raportului pe 2011 al Curții Europene de Audit.
Cum UE este o uniune în primul rând de natură economică, în spatele campaniilor pentru sănătatea publică stau rațiuni care, în ultimă instanță, se exprimă în bani. Cei 22 de milioane de copii supraponderali și 1,5 milioane obezi care necesită tratamente medicale, raportați pe 2011 de Congresul Internațional de Promovare a Consumului de Fructe si Legume de la Madrid, și previziunile unei creșteri a acestor numere cu 1,2 milioane de supraponderali și 400.000 de obezi în fiecare an se traduc în costuri: 150 de miliarde de euro pe sănătate și lipsă de productivitate. Cu alte cuvinte, un tânăr obez o să muncească mai puțin, și, în plus, se mai și îmbolnăvește. Asta îl privea cu 100 de ani în urmă, dar acum există asigurările sociale. Este același model pe care îl urmează și campaniile anti-fumat. După ce toate au fost spuse, un om sănătos costă mai puțin.
Totuși, fiindcă trăim într-o lume multidimensională, fiecare lucru are mai multe fațete. Schema Fructelor și Legumelor ar trebui să încurajeze producția locală, și indiferent de proveniența și scopul recomandării, o dietă lacto-vegetariană este, la nivel personal, mai prietenoasă cu omul decât un regim zilnic de ceafă de porc și biftec tartar cu hot-dog.
Educația din primii șapte ani se spune că ne marchează viața. Ceea ce face, la nivel instituționalizat, UE, probabil fac, sau ar trebui să facă, dintotdeauna, cei între care am venit pe lume. Credința mea personală este că în România există un bun simț vechi, ce nu are legătură cu modernele sloganuri atente la calorii, sănătate și siluetă, și care permite ca majoritatea părinților să-și învețe copiii să mănânce un măr cu bucurie, și nu din datorie sau teamă.
E amuzant cum savanții de la universități descoperă în ultima vreme tot felul de lucruri pe care le știu din moși-strămoși bătrânele de prin sate.
Într-o vară, m-a vizitat în Apuseni un bun prieten catalan. Era sezonul fragilor, iar Albert ar fi vrut să-i mai crească câteva mâini și cel puțin o gură, atât de mult se bucura de gustul și aroma fructelor pe care le găseam în iarbă, și pe care nu le văzuse niciodată în habitatul lor natural. Neștiind cum să le descrie, a spus, entuziasmat la culme: „Au gust de iaurt cu căpșuni!!!”
E minunat că majoritatea covârșitoare a copiilor români știu încă pe ce fel de creangă crește un ciorchine de strugure, o căpșună sau o roșie, nu?
Citiţi şi
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Viitorul care ne depășește? Episodul 3 – Elon Musk: omul care comprimă viitorul
Bryan Johnson, capitolul doi: când sănătatea devine algoritm
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.