Anul ăsta a învățat să nu mai mintă. Nici pe alții, nici pe ea.
A învățat mai multe despre ea. Despre femeia cu viața-i ca un dulce de ananas dezastru.
Despre ordinea-i de la bucătărie și dezordinea din gânduri.
Nu poate adormi dacă are câteva vase nespălate în chiuvetă și câteva gânduri nearanjate pe rafturile multe ale propriei conștiințe.
A învățat să cumpere mai multe cărți și mai puțini pantofi, mai multe căni pentru cafea decât prostioare din perioada reducerilor, mai multe cadouri pentru oamenii dragi decât atenții pentru străini, cei care nu pot aprecia valoarea unui gest.
Nu poate renunța la călătorii. La călătoriile pe care le face singură. Au început să îi placă aeroporturile și bagajele de cală.
A învățat că iubirea își pierde din esență și devine superficială.
Nu poate renunța la gândul că bărbatul care o să ajungă în viața ei la momentul „potrivit” va fi cel mai „potrivit” dintre toți cei care există undeva. Că el va stăpâni cu ușurință termenul de savoir-être.
A învățat că el, cel pe care îl credea „bărbatul vieții” ei nu a fost „decât un bărbat” din viața ei.
A început să iubească ploaia și lalelele în decembrie.
A înțeles că răzbunarea e arma prostului, dar nici a ierta pe cineva la infinit nu e un semn de inteligență.
Nu riscă la jocurile de noroc, însă pune totul pe o carte când e vorba de alegeri.
Îi plac lumânările aprinse și camerele înalte cu pereți albi.
A învățat că fără el lumea ei nu se termină, ci începe să capete nuanțe noi.
Îi place ploaia auzită de pe o barcă pe malul lacului Como și soarele din Portofino.
Nu poate să cânte la karaoke și nici să vorbească în public.
Îi place lumea de la Chișinău și străzile din Brașov.
Anul ăsta a învățat că fiecare compliment trebuie primit. A învățat că ea e cea mai bună, cea mai frumoasă și cea mai deșteaptă.
Că nu trebuie să stea la coadă după fericire. Fericirea trăiește în ea și durează doar o secundă să o descopere.
A învățat că lui Dumnezeu nu trebuie să îi ceară nimic, ci să îi mulțumească. Să fie recunoscătoare pentru oamenii care vin și pentru cei care pleacă.
Nu știe să conducă mașini cu cutii manuale și nici să asorteze geanta cu pantofii.
A învățat să facă sushi și să adauge coniac în tiramisu. Apoi a învățat că în tiramisu cu mascarpone chiar este foarte important coniacul, așa ca într-o relație – iubirea.
Cunoaște cupluri și căsnicii în care partenerii se mint reciproc. Așa că, ea așteaptă.
Așteaptă de frică, din neputință, din neacceptarea de a deveni ca ei.
„A învățat” să „învețe” a descifra formule care aparent nu aveau rezolvare.
Anul asta a învățat să nu se mai mintă, să plângă din toată inima și să râdă la fel.
A învățat că e super mișto să fii invidiată și că plecarea lui e doar un semn, un semn că tot ceea ce e mai frumos, abia acum urmează.
Între timp a învăţat:
Să cumpere ziare cu titluri mari
Ce prognozează noi – evenimente.
Să primească gratuit şi necondiţionat – complimente.
Să nu cheltuie pe banalităţi – sentimente.
Să scrie de afară, nuvele care se ascund în alte – apartamente.
Să facă din nimic – un dolce far niente.
Să se întindă pe covor şi sa numere – doruri restante.
Să ridice volumul când notele cad în – andante.
Şi să nu-i fie ruşine să plângă – pentru ceva ce pare a nu mai fi de actualitate.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Furt, exil și o cafea cu ministrul
Niciodată nu am pățit așa ceva când eram îmbrăcată elegant, niciodată
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
