A fost o zi plină pentru Ileana. Multă aglomerație la muncă și apoi câteva treburi acasă pe care nu voia să le tot amâne. A pus la spălat câteva cămăși, a umplut mașina de spălat vase cu câteva farfurii rămase murdare de la mic dejun, a dat cu aspiratorul și a șters praful. Îi place confortul casei ei. Casei lor, de fapt. A ieșit în grădină mică din fața casei și a dat puțină apă florilor și ierbii și dintr-odată mireasma lor a umplut totul în jur. Ileana a intrat în bucătărie și a scos din frigider o sticlă de vin alb din care și-a turnat un pahar apoi a deschis televizorul. Știrile începuseră de ceva vreme, așa că Ileana s-a așezat pe canapea să își savureze vinul și să aștepte știrile din sport.
***
“Papa Francisc consideră nedrepte legile care incriminează sau discriminează homosexualitatea. Într-un interviu, Suveranul Pontif şi-a reiterat poziţia conform căreia Biserica Catolică nu ar trebui să fie ostilă cu persoanele gay. “A fi homosexual nu este o infracţiune”, susține liderul de la Vatican.
“Cine sunt eu să judec?” spunea, în 2013, Suveranul Pontif, când a fost întrebat în legătură cu homosexualii catolici, la scurt timp după ce a devenit papă.”
Ileana a mai luat o gură din paharul de vin și a zâmbit. Poate ca lumea va începe să accepte, să nu judece, să nu condamne. Apoi îndreptându-se către oglindă a luat mașina de tuns și a început să își aranjeze barba.
Ileana nu e femeie, din anumite puncte de vedere, pe când din altele și doar în anumite zile – Ileana e femeie. Cu aceleași nevoi, cu aceleași dorințe, cu aceleași roluri, cu aceleași rujuri întinse în fața oglinzii.
Într-o zi friguroasă de iarnă, în casa unei familii iubitoare, s-a născut un băiețel perfect sănătos și zglobiu. Un băiețel care pe parcurs a tot refuzat mașinuțele primite cadou, preferând în schimb păpușile fetițelor din vecini. Apoi a încercat pantofii cu toc ai mamei lui. În altă zi i s-a părut interesant să se rujeze și să folosească rimelul surorii. Lumea asta era fascinantă. Lumea femeilor. Totul era doar culoare și magie. În schimb, tot ce vedea la tatăl lui i se părea plictisitor și lipsit de esență. Sutienele din dantelă ascunse în șifonier, ciorapii de mătase și ondulatorul de păr – astea îi stârneau curiozitatea. O curiozitate pe care atunci nimeni nu se obosea să o explice.
Jocurile cu vecinul care era puțin mai mare deveneau și ele tot mai interesante. Și tot mai intense. Începi să realizezi ca ești diferit atunci când din greșeală îl săruți pe băiețelul din vecini și îți dai seama ca asta e încă o altă lume pe care o descoperi. O lume în care, însă, nu se aventurează toți. Știi ca Andreea nu se sărută cu fetele care îi sunt prietene și nici Andrei nu își sărută prietenii băieți. Ce știi sigur este că Andreea este atrasă de Andrei, că lui îi scrie scrisori și îl privește timidă. Ce mai știi sigur este ca nu de Andreea și nici de vreo altă fată ești atras tu. Tu ești atras de băieți. Ai vârsta potrivită ca să îți dai seama. Ai citit câte ceva despre asta sau ai văzut la televizor vorbindu-se despre “comunitatea gay”. Ai întors situația pe toate părțile, ai adormit greu gândindu-te cum ai putea să explici focul ăsta care mocnește în tine de fiecare dată când îl revezi pe vecinul cu pricina.
Tu ești atras de bărbați. Repeți asta de câteva ori pe zi, mai întâi în gând apoi cu voce tare. Iar comportamentul tău curând nu mai poate fi acoperit. Nici gesturile, nici interesul și nici certitudinea: ca îți plac bărbații, că uneori îți place să fii femeie, că ești gay și că acum va trebui să împărtășești asta cu restul.
Ileana s-a născut în ziua în care mama ta a aflat și te-a confruntat. În naivitatea și durerea ei de mamă a vrut să te convingă să vezi un psiholog, un doctor sau un preot. Tu știai ca niciunul dintre ei nu va putea schimba realitatea.
Mama ta a intrat în camera ei și a închis ușa. Tu ai făcut la fel cu a ta. Relația foarte apropiată dintre voi părea a fi zdruncinată, fiecare în camera lui s-a luptat cu demonii neîncrederii și a dezamăgirii. Copilul și-ar fi dorit ca mama să înțeleagă, iar mama și-ar fi dorit ca toate astea să nu fie adevărate.
Ileana s-a mai născut o dată a doua zi în dimineața în care mama ei a ieșit din cameră și a îmbrățișat-o. Acceptând astfel acest suflet cu toate personalitățile lui. Cu toate dorințele nesăbuite și poate pentru moment incorecte sau indecente. Dar ce ar fi o mamă oare, dacă după toate furtunile nu i-ar arăta copilului ei cât de frumos poate să iasă soarele?
Ce ar mai fi iubirea de mamă dacă nu acceptarea a tot ce înseamnă copilul tău, înțelegerea dorințelor și binecuvântarea vieții pe care vrea să o urmeze.
***
Ileana a mai scos un pahar de vin din dulap în care a turnat din vinul alb și i l-a întins iubitului care tocmai a ieșit de la duș. L-a privit îndelung și l-a sărutat cu pasiune. Fac asta de treisprezece ani. Își oferă confortul unei familii care poate încă nu este înțeleasă în totalitate de tot restul lumii, o familie care încă nu are dreptul să își binecuvanteze iubirea cu o căsătorie sau cu adoptarea unui copil. Dar, pe de altă parte, o familie fericită, în armonie cu relația de cuplu, cu prietenii care sunt martorii acestei iubiri zi de zi, o văd crescând și evoluând. Treisprezece ani trăiți ca un cuplu între pereții casei lor și discret în afara lor.
Am întrebat-o pe Ileana dacă nu îi lipsește ținutul de mână sau sărutatul în public, iar Ileana a răspuns natural și hotărât că nu îi lipsește nimic. Are parte de iubire nemărginită, de pasiune și înțelegere. Are încrederea că asta poate fi o relație mult mai durabilă și mai lungă decât multe alte relații care se vor a fi numite “normale”.
Dacă a fost judecată sau rănită uneori pentru alegerile ei? Probabil.
***
Să fii gay în România este încă o “anomalie” pentru unii. Poate alte anomalii ar trebui să ne deranjeze. Răutatea, invidia, lipsa de respect și de omenie. Poate ar trebui să lăsăm iubirea să vorbească limba pe care o vrea, să aleagă corpul pe care îl dorește și să aline sufletul cu care rezonează.
Pagina separată
Într-o mână țin geanta, iar în cealaltă câteva pungi de cumpărături. Merg încet și mă opresc din când în când în fața vitrinelor luminate. În mall este o agitație uriașă pentru o zi de miercuri. Hotărăsc să mă îndrept către ieșire când o văd pe Ileana însoțită de un bărbat venind în fața mea. Nu îl știam personal pe iubitul ei, dar am știut în acel moment că el este. Am știut că fericirea din ochii Ilenei se datorează acestui bărbat.
Nu se țin de mână, nu se privesc intimidant, nu dau de înțeles nicicum ca ar fi un cuplu de gay. Îmbrăcați elegant și bărbătesc, cu atitudine masculină, antrenați într-o discuție calmă, unul povestește, iar celălalt ascultă cu interes.
Nimic din cele enumerate mai sus nu îi trădează pe cei doi, dar iubirea din ochi este cea care nu se poate ascunde. Acum înțeleg de ce Ilenei nu îi lipsește nimic. Ea are totul. Și poate că pe stradă nu își poate săruta brusc iubitul, dar știu că acolo – în casa lor, iubirea capătă alte nuanțe și altă intensitate. Că dincolo de două trupuri care se dezgolesc în fața celuilalt, în această relație se dezgolesc perfect și două suflete.
… din păcate tot mai puține.
Toate articolele Corinei, aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Despre bărbați, cu luciditate: ce a mai rămas din promisiunea unei relații
Îi zici destin, o faci. Și apoi?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
