O sală aflată în întuneric, o scenă mică, un scaun stingher, luminat din spate de un reflector. Respirația aceea ușor agitată și în același timp reținută a spectatorilor ce nu își doresc să strice cumva începutul. Așteptarea… Apoi, ca de nicăieri, acorduri ce întrerup liniștea aceea ciudată și în întunericul scenei o siluetă se desprinde din anonimatul beznei și dă buzna în viețile celor ce o privesc sufocați de emoție. Mâna ei devine muzică și fiecare gest făcut te subjugă unei lumi ce îți este străină în acest moment. Ah, spectatorule, nimic nu te-a pregătit pentru ceea ce vei trăi. Este fișa ta personală, este o secțiune a minții tale, expusă pentru examinare întregii asistențe, este chiar sufletul tău dezbrăcat de hainele grele și lăsat în splendida sa nuditate în scaunul stingher, dar bine luminat de pe scenă.
Și este ea, actrița…
Povestitor și personaj, femeie și bărbat, intelectual și scriitor. Ea este ea și tu ești ea, pentru ca mai apoi ea să fie tu, un amestec amețitor de nuanțe sufletești, de adevăruri rostite ori doar gândite. Sunt momente în care te simți martorul unei disecții, pentru ca în câteva fracțiuni de secundă să te trezezești cu durerile propriilor trăiri ieșind prin acea secțiune făcută în personajul imaginar. Totul se amestecă, scena devine viața ta, tu devii parte a poveștii și, deși ești conștient că nu te-ai mișcat din locul tău, te simți parte a scenei. Și apoi, vortexul. Un amestec halucinant de lacrimi plânse inocent de neîmplinire și seducție provocatoare. Și poți jura că este vorba despre tine, într-un anumit moment al vieții tale, întâmplat deja ori poate în trăire prezentă. Și mai este afirmația, ce se naște iar și iar, din cea mai aprigă negație. E un curriculum vitae, nu-i scris de tine, important este că-l recunoști și că știi și tu, așa cum știe și eroina acestei piese de teatru, că povestea nu se termină încă și că o vei trăi, într-o formă sau alta, acum sau altădată, din nou.
Curriculum Vitae este o piesă de teatru care își găsește originile în ceea ce actrița care o însuflețește, Natalie Ester, iubește mai mult: umanitate, suflet, cuvânt și muzică.
Citiţi şi
Prăbușirea avionului Air India – patru povești, patru lecții
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
