Garry Kasparov avertizează: drumul spre dictatură începe cu cenzura. România, fără memorie și fără presă liberă puternică, riscă să repete istoria.

Un manifest despre libertate și singurătate asumată, despre refuzul de a te pierde în turmă și despre prețul pe care îl plătește cel care rămâne fidel propriei conștiințe. Într-o lume tot mai uniformizată, curajul de a gândi cu mintea ta devine forma supremă de demnitate.

Milan Kundera (a jucat la cehi și la francezi) îi povestea cândva lui Philip Roth (a jucat la americani) într-un interviu: “Am învățat valoarea umorului în vremea terorii staliniste. Pe atunci aveam douăzeci de ani. Recunoșteam întotdeauna oamenii care nu erau staliniști, cei de care nu trebuia să mă tem, …

România, prinsă între bugetari de lux, sindicate fără rușine și politruci „pro-europeni”, riscă implozia. Andrei Crăciun avertizează: batjocura și risipa nu mai pot continua.

Rutger Bregman crede că oamenii sunt de la natură buni. Hobbes, că sunt răi. Adevărul? Poate că nu sunt nimic din toate astea. Poate că devin ceea ce aleg. Și marea noastră șansă este să alegem să nu fim proști.

Un text acid despre fascinația românilor pentru lideri de carton, nostalgici după dictatură, și despre prețul plătit pentru libertatea câștigată în 1989.

Proprietatea privată nu e un moft, democrația ne e o farsă, nici măcar originală, și capitalismul de cumetrie. Iliescu, țapul ispășitor preferat în tranziție, vinovat de destule, dar nu de toate, n-a fost nici Walesa, nici Havel, nici Rațiu, dar nici Ceaușescu sau Stalin. Ar fi fost cinstit să facă …

L-am votat și l-aș mai vota în fața unor caricaturi politice. Dar, între timp, Nicușor Dan a dispărut. Nu din funcție, ci din societate. Și asta costă.

Ce vor rușii? Aceeași putere asupra acestui teritoriu pe care au dorit-o și în secolul XIX, și în 1944. De data aceasta, fără ocupație militară. Doar cu rețele de influență, propagandă și un aparat românesc de trădare perfect adaptat. Un text dur și lucid, semnat Andrei Crăciun.

Un text despre timp, memorie, pierdere, frumusețe și rămâneri esențiale. Andrei Crăciun scrie o dare de seamă sentimentală, limpede și adâncă.