– Ce vrei să te faci când vei fi mare? – Artist! răspundea, invariabil și foarte sigur pe el băiețelul de nici șase ani, spre bucuria părinților, care abia așteptau să se laude în fața musafirilor cu așa un fiu talentat. Nu luau în serios viitorul de artist al băiețelului …

Prietena mea ajunsese deja la restaurantul unde se servește mâncare tradițional românească. Eu sunt acolo o „obișnuită a casei”. Realizez atunci că cei mai mulți dintre prietenii mei locuiesc peste hotare. Dar nimic nu-i face mai fericiți decât să se simtă, măcar în puținul timp pe care îl petrec acasă, …

Mama ținea în mâna stângă florile, iar cu cealaltă aproape că mă trăgea după ea… Mă străduiam să țin pasul, dar picioarele mi se împleticeau, căci parcă nu eram încă trează de-a binelea… Iar ghiozdanul, pe care insistasem să mi-l duc singură, îmi făcea drumul mai anevoios… Și diminețile… de …

Pașii îi deveneau din ce în ce mai repezi, că parcă, la un moment dat, se desprindea de podea. Ritmurile amețitoare de salsa îl purtau într-o lume numai de el știută… Luminile palide ale clubului de noapte și fumul gros îi ascundeau uneori picioarele și, astfel, părea că se ridică …

„Iar mănânci dulceață?! O să faci diabet!” îl apostrofează, cu un aer enervat, nevastă-sa… „Chiar așa, nu poți să înțelegi? Doar nu mai ești copil…” El însă se face că n-o aude. Își întinde, tacticos, dulceața de cireșe amare pe o felie de pâine, unsă cu unt. Până la urmă, …

Am ajuns la prietena mea ceva mai devreme decât o anunțasem. De aceea a fost puțin surprinsă când am sunat la ușă. Rămăsese să trec pe la ea și să ieșim apoi la prânz, în oraș. “Scuză-mă, te rog, o să mai dureze puțin. Tocmai îmi făceam ordine în șifonier. …

Știa că e frumoasă. Mi-am dat seama că știa, poate și din modul în care se uita în oglindă, atunci când se machia. Privirea ei era și mai încrezătoare după ce își evidenția ochii căprui cu o linie de tuș negru. Punea apoi un ruj discret, își despletea părul lung, …

Mai e puțin și decolăm. Îmi prind centura de siguranță și ascult, mecanic, instrucțiunile însoțitorilor de zbor. Doamne ferește să fim vreodată nevoiți să le urmăm! Mai ales că, recunosc, niciodată nu pot fi atentă în totalitate, căci gândurile zboară înaintea mea… la vacanță. Obișnuiesc să răsfoiesc mereu revista pe …

Iarăși sunt pe grabă. Abia reușesc să prind trenul care mă duce acasă. Căci, pentru mine, „acasă” va rămâne mereu casa părintească, unde mă întâmpină ființele cele mai dragi… Trenul e arhiplin, dar îmi asumasem, că-i minivacanță și prevăzusem că nu va mai fi loc nici să arunci un ac… …

Azi facem totul pe fugă… Și, cum trebuie să ne adaptăm timpului care aleargă, ne bucățim parcă și vacanțele… Acestea devin city-break- uri. Iar dacă găsim și o ofertă last minute, avem tabloul perfect al secolului vitezei. Aproape că putem ține pasul cu nemilosul timp… Așa am decis eu, pe …