Prietena mea şi-a cunoscut iubirea la mult timp după ce el rămăsese singur. I-a legat o dragoste mare, potrivire perfectă, s-au hotărât să se căsătorească. S-au mutat împreună, iar fetiţa lui din căsătoria anterioară a început să vină în vizită în week-end-uri sau în zilele în care i se dădea voie. Doar că aceste întâlniri nu decurgeau după vreun program, în aşa fel încât ambele părţi să-şi poată regla din timp agenda. Fetiţa iubitului venea la ei doar atunci când mama avea chef sau nevoie de timp liber. Ba chiar îşi luase libertatea de a se răzgândi în ultimul moment, mai ales că prefera să o ducă pe cea mică la părinţii ei decât să o lase la taică-su’. Nu a vrut să o cunoască pe femeia cu care locuieşte fostul ei bărbat şi nu a intrat niciodată în casa lor. Când fetiţa a făcut febră sau a avut vreo problemă de sănătate, a preferat să vină să o ia în miezul nopţii, învelită în pătură, decât să urce în casa “spurcată” de relaţia fostului ei soţ cu o altă femeie.
Prietena mea iubeşte copiii, are un magnet nemaipomenit şi mai e şi un om frumos, bun ca pâinea caldă, generos şi foarte atent. Şi suferă cumplit pentru că mama copilului viitorului ei soţ nu o lasă să construiască o relaţie cu cea mică. S-a străduit din răsputeri să fie pace şi linişte. I-am explicat că, până nu se face pace între cei doi părinţi, ea nu este altceva decât o victimă colaterală. Ea trebuie să rămână Elveţia. Neutră până la Dumnezeu. N-are de ce să-şi facă griji că între cei doi soţi e o situaţie conflictuală, sunt problemele lor nerezolvate care nu o privesc pe ea absolut deloc. El a intrat în relaţia lor cu remorca lui plină de noroi pe care trebuie să o cureţe, iar ea trebuie să-i lase timp să facă asta, să-şi aleagă singur mijloacele şi în niciun caz să nu se urce în remorcă pentru că o să se murdărească rău de tot. Şi abia dacă nu se mai înţeleg, îşi poate lua poşeta să plece mai departe şi să-şi vadă de viaţa ei. În timp ce bărbatul acela rămâne cu remorca lui, cu problemele lui, cu fosta nevastă, cu copilul, cu tot ceea ce ţine de el. Ba chiar am sfătuit-o pe prietena mea să-l ajute să se spele abia atunci când se dă jos din remorcă şi să mergă mai departe cu el “ca nou”.
– De ce e fraieră? De ce nu o lasă pe cea mică să stea cu noi atunci când ea nu poate să fie acasă? Fetiţa îşi iubeşte tatăl şi e tristă de fiecare dată că stă prea puţin cu el. Eu sunt dispusă să am grijă de ea şi să găsească la noi un climat cald şi armonios.
– Bucură-te că nu sunt eu cealaltă femeie, i-am zis într-o zi când plângea disperată că mama copilului refuza iar să le dea hârtia care le permitea să plece din ţară împreună în vacanţă. Dacă eram eu cealaltă femeie, acum erai o bonă de lux şi eu mi-aş fi trăit viaţa în vacanţe şi petreceri în timp ce tu aveai grijă de copilul meu. Ea crede că se răzbună pe el, dar de fapt se privează singură de nişte avantaje personale care ei i-ar face viaţa mult mai simplă şi ţie mult mai grea. Bucură-te că nu o duce mintea să speculeze situaţia şi preferă să se lase condusă de orgoliu. Singura care are de câştigat din toată povestea asta eşti tu. Fă-ţi un copil. Al tău. Pentru că niciodată copilul lui nu va fi altceva decât copilul lui şi, doar în cel mai fericit caz, prietenul tău.
Pe Mirela Retegan o găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne textul pe office@catchy.ro
Citiţi şi
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
Ce înseamnă iubirea? Răspunsuri de la copii între 4 și 8 ani
Despre feminitate conștientă, vulnerabilitate asumată și atracție autentică
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
