Începe să aibă noimă pseudo-autodeconspirarea lui Robert Turcescu. Nu, n-a fost un episod psihotic de delir mistico-securist. A fost un balon de încercare. Un test cu valoare de precedent. Din care s-a văzut că elucubrațiile cu spioni – chiar vândute în prime-time cu aer de dezvăluire epocală – nu au consecințe penale. Nu fiindcă nu ar exista legi care să le sancționeze. Însă, în chip straniu, instituțiile care ar fi trebuit să-i ceară în instanță socoteală lui Turcescu – Serviciul de Informații Militare și postul B1 – au omis să facă vreo plângere. În spațiul public s-a lansat ideea stupidă că fostul jurnalist ar fi putut fi pedepsit doar dacă ceea ce a spus era adevărat. Dacă a mințit, e OK, nu se supără nimeni.
În aceeași logică idioată, Traian Băsescu ar putea fi tras la răspundere numai dacă se dovedește, cu probe solide, că Victor Ponta a fost ofițer acoperit. Ceea ce, desigur, pare aproape imposibil. Și nici președintele nu încearcă. A vrut doar să arunce o super-petardă de campanie, mizând tocmai pe muțenia serviciilor și pe confuzia opiniei publice.
Acuzațiile lansate de Traian Băsescu sunt, însă, de o gravitate extremă. Dacă ar fi să le credem, într-o țară NATO și membră a Uniunii Europene, un serviciu secret a infiltrat magistratura, încălcându-și nu doar regulamentele, ci și Constituția. Ba chiar s-a implicat direct în jocul politic, un alt tabu în orice democrație. Asta conspirație împotriva statului de drept, nu suspendarea din 2012!
Și, totuși, Traian Băsescu tratează subiectul într-o cheie minoră, rezumându-se să târnosească la televizor vreo doi candidați la prezidențiale. N-a sesizat Parchetul, n-a cerut sprijinul instituțiilor internaționale. Ba chiar a început să minimalizeze singur scandalul: din ”ofițer acoperit”, Ponta a ajuns acum un simplu ”fripturist” dispus să dea cu subsemnatul pentru o chiftea gratis la vreun simpozion international. Problema nu este, însă, motivația ipoteticului spion, ci a serviciului secret care l-ar fi racolat și controlat ilegal. Despre asta n-am auzit, însă, nici un cuvânt de la președinte. N-am aflat nici când anume a intrat Traian Băsescu în posesia incendiarelor informații… Și de ce a tăcut până acum.
Opinia publică românească pare resemnată cu ideea că totul e un joc de campanie și că adevărul nu-l vom afla niciodată. Într-o lume normală, așa ceva ar fi de neconceput. ”Garantul statului de drept” lasă în urmă o moștenire extrem de toxică.
Citiţi şi
Despre respect, responsabilitate și sprijin reciproc dincolo de tastatură și celebritate
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
