Cineva, anul trecut, mi-a trimis pe FB o invitaţie de înscriere la un curs.
Cursul se intitula “Process Communication Model” şi era predat de Dragoş Bucurenci, absolvent de Stanford, consultant, trainer de comunicare, activist civic şi jurnalist şi scriitor. Şi una din primele figuri publice care a recunoscut că e jumate gay, jumate negay. Şi unul dintre principalii sfătuitori ai Comisarului European pentru Politică Regională. Şi, în trecut, iubitul unei prezentatoare TV.
Am bifat aspectele relevante ale CV-ului său.
Între aspectele irelevante ale CV-ului acestei personalităţi cu pagină de wikipedia în română şi engleză… dar, nu, că nu există aşa ceva.
-Care-i şpilu’? l-am întrebat pe Cineva.
-Dă click pe invitaţie şi vezi, mi-a zis.
M-am conformat. Am intrat şi… ce-am văzut?
Că, pentru trei zile, cât dura cursul, trebuia să achiţi 2000 RON + TVA. Beneficiai şi de discount, însă: dacă făceai parte dintr-un grup de şapte doritori, 10% îţi rămâneau ţie.
L-am întrebat iar pe Cineva ce idiot ar fi atât de idiot încât să scoată DO-UĂ-ZECI-ŞI-CINCI de milioane din buzunar ca să-l înveţe Bucurenci… sincer, nici nu prea conta ce ar putea să te înveţe Bucurenci de banii ăştia în trei zile. Mi-a răspuns cu făţău’ ăla de-ţi face conspirativ cu ochiul şi, dedesubt, mi-a virat alt link, care, îndată ce l-am accesat, m-a anunţat că, la cursul ăsta, declarat cel mai bun Program de training în 2010, “1.000 de profesionişti care ocupă funcţia de General Manager, HR Director, OD Manager, Learning & Development Manager, HR Manager sau HR Business Partner, în peste 380 de companii din România (fiecare cu peste 100 de angajaţi)” l-au urmat.
Între timp, se făcuse 2014 şi, am făcut rapid o socoteală, cum un curs de succes nu poate continua decât pe un trend ascendent, să se fi tot adunat vreo 4.000 de PROFESIONIŞTI-absolvenţi. La care, dacă-i adăugam şi pe cei din 2014, din care urma să văd dacă voi face parte şi eu, 5000. Minim.
Puţin cam scump să mă trăinuiască Bucurenci, dar obrazul subţire… ştiţi cum se zice. Pe de altă parte, dacă mai găseam şase doritori… când, de niciunde, a început să mă bântuie o curiozitate: oare PROFESIONIŞTII care activau în poziţii de top, în companii peste 100 de angajaţi, luau în considerare varianta, altminteri, tentantă a discountului? Cum procedau? Se tatonau între ei, în scopul afilierii la grupuleţe de câte şapte, spre a beneficia de ispititoarea reducere de 10%?
Managerul General de la Microsoft România îl suna pe cel de la Coca-Cola şi-l întreba:
-Omologul meu, am o propunere de business pentru tine. Ai auzit, bănuiesc, de cursul lui Bucurenci… Evident, evident… Cu ce se mănâncă? O să-ţi spun, stai lin. Baiul e că tariful individual Early Bird e 2.000 RON fără TVA. În schimb, dacă ne băgăm şapte Manageri într-un grup, scutim 2 milioane de căciulă. Ce zici, te tentează?
-Nu ştiu ce să zic, replica ăsta precaut. Mai dă-mi ceva detalii! Despre ce e vorba?
-Da, lasă-mă să-ţi citez de pe pagina electronică: “vei putea să te faci înţeles chiar şi de oamenii cu personalităţi diferite de a ta, vei fi capabil să-ţi motivezi mai bine colegii (vei şti care sunt adevăratele lor nevoi), vei putea să-ţi multumeşti cu mai multă uşurinţă şeful, să-ţi explorezi punctele tari ale personalităţii tale şi să le dezvolţi, să-ţi identifici tiparele comportamentele distructive şi să tratezi cauza acestora, să prevezi şi să previi comportamentele distructive ale altora”…
-Wow, îmi imaginez că se entuziasma şeriful stelar de la Coca-Cola, sună excepţional ce îmi spui. Şi cât durează cursul?
-Trei zile, atât. La finalul lui, scrie, „vei fi o persoană mai plăcută de ceilalţi şi vei deveni cu timpul un fin observator si evaluator al oamenilor”. Ia spune, te bagi? Că locurile sunt limitate.
Ştiut fiind că nu există Manager pe lumea asta să nu-şi dorească să ajungă “un fin observator si evaluator al oamenilor” din companie, plus, bonus, o persoană mai plăcută – şi asta în numai trei zile –, Managerul de la Coca-Cola nu stătea mult pe gânduri:
-Dragul meu omolog, time is money. Normal că vreau. Stai să-i sun şi pe Managerul General de la Arcelormittal, de la Oracle, de la Automobile Dacia, Rompetrol, Orange şi BRD – să fim şapte – şi ne înscriem la curs.
N-aş fi surprins să aflu că, ulterior absolvirii acestui curs-minune, stimulaţi de eficienţa cunoştinţelor dobândite în cele trei zile, aceşti PROFESIONIŞTI să se fi înscris la un curs care, pentru un preţ asemănător, te învăţa în doar zece zile să vorbeşti limba lui Cervantes, apoi la unul care, în două zile, te învăţa să anticipezi corect evoluţia indicilor bursieri Nikkei şi FT30, după care, în alte două zile şi jumătate, să devii programator în C++ şi, de ce nu, la final, la un curs ceva mai lung, de trei săptămâni, la finalul căruia, însă, să poţi efectua operaţii pe cord deschis. Practic, parcurgând cursuri ale altor Bucurenci pe diferite alte domenii, nu era exclus ca PROFESIONIŞTII să fi ajuns nişte “fini observatori si evaluatori” ai multor altor domenii.
Eu, din păcate, a trebuit să renunţ. După cum avea să descopăr pe site, cursul era adresat îndeosebi „managerilor, mediatorilor, agenţilor de vânzări, specialiștilor în comunicare, consultanţilor, oamenilor de marketing, profesorilor, părinţilor, psihologilor, avocaţilor, politicienilor, diplomaților”.
Nu mă încadram nicăieri.
Dar nu m-am putut opri să-l admir pe trainer. Să iei 2000 RON pe una bucată persoană “capabilă să-şi mulţumească cu mai multă uşurinţă şeful” după ce-ţi ascultă sfaturile trei zile încheiate, nu e o performanţă pentru oricine. Nu doar că îţi e necesară o bună cunoaştere din interior a felului cum funcţionează snobismul la nivelul cel mai de sus al corporatismului autohton, dar îţi trebuie şi multă îndrăzneală spre a supralicita nevoia multora de a-şi confirma statutul intelectual, nu în ultimul rând, prin participări la cursuri care, cu cât mai scumpe (şi, implicit, adresate unui auditoriu mai exclusivist), cu atât mai mult întreţin ideea apartenenţei la o “elită” ce se autovalidează prin simpla bifare a cursurilor în cauză.
Cât priveşte rezultatul, cel real, la el mă refer… se înscrie pe aceeaşi linie cu logica ţăranului parvenit care consideră că, închiriind cea mai scumpă lojă de la Ateneu, devine peste noapte un “fin observator şi evaluator” al muzicii simfonice. Sau că măcar reuşeşte să lase impresia asta.
PS
1) Ce înseamnă OD Manager? Ce semnifică OD-ul ăla? Ochiul Diavolului? Ostrogotul Demachiat? Oacheşul de Dorohoi?
2) Cum e vorba din bătrâni? Fudulul, până nu investeşte înţelept în cursuri de întreţinere a self esteem-ului, parcă nu e inteligent destul…
Citiţi şi
Ce să scriu în CV la competențe și abilități sociale
Vrei să te angajezi? Citește despre importanța unui CV bine făcut
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
