Ce faci când ai nasul Barbrei Streisand, dar nu ești ea

Vă mai amintiÈ›i de Irina? Și toată suferinÈ›a ei pentru că natura nu fusese prea darnică, iar unii oameni, chiar È™i cei foarte apropiaÈ›i, au prostul obicei de a-È™i bate joc de imperfecÈ›iunile fizice? Mai deunăzi am aflat că o tânără de 24 de ani s-a sinucis. “Fără explicaÈ›ie” pentru cei care o cunoÈ™teau mai bine, dar nu atât de bine încât să-È™i dea seama că suferea de depresie, o depresie care își avea rădăcinile în copilărie. Fata aceasta fusese hărÈ›uită pentru picioarele foarte subÈ›iri È™i nimic n-a mai reuÈ™it să-i scoată din minte acele etichete. A scris despre asta, a luptat să uite, făcuse progrese, ajunsese o instagram fashion girl urmărită de multă lume, dar tot depresia a fost mai tare. Și a împins-o să sară pe geam de la etajul È™ase. Citind după, în cheia proaspetei sinucideri, ceea ce scria, devenea incredibil de clar ce îi măcinase toată încrederea în ea – răutatea oamenilor din jur. Și atunci, nu-i înÈ›elegi pe cei care vor să scape de ea înainte de a le ruina viaÈ›a? Până vom accepta mai uÈ™or imperfecÈ›iunile observabile ale semenilor noÈ™tri È™i nu le vom mai taxa fără milă, ei au tot dreptul să iasă din corzile în care îi băgăm, din lumea în care îi exilăm, prin ce căi socotesc ei că le salvează stima de sine È™i le redau dorinÈ›a, dacă nu bucuria, de a trăi.

De aceea, azi, vom vorbi despre nasurile prea mari, denivelate, coroiate (acviline), considerate dezavantaje uriaÈ™e într-o lume care a ajuns să se închine doar la perfecÈ›iunea fizică. “Năsoasa!”, “ce cârmă are!”, “câte mirosuri percepi cu detectorul ăla?” sunt câteva răutăți deloc inofensive de care au parte “posesoarele” unor astfel de nasuri. O astfel de remarcă n-ar atinge însă vreo femeie în Grecia, spre exemplu. Unde, cu asemenea celebre înaintaÈ™e slăvite în toate formele de artă ale antichității – zeiÈ›ele sau eroine de legendă – femeile își poartă nasurile nu tocmai mici cu mândrie.

Dacă Atena era zeiÈ›a înÈ›elepciunii, complet acoperită, ar fi putut fi un ideal de frumuseÈ›e interioară…

sursa foto

…idealul de frumuseÈ›e exterioară a fost Afrodita, destul de dezgolită È™i cu presupunerea deloc  onorabilă că mâinile ar fi È›inut un fus È™i un fir, torsul fiind îndeletnicirea prostituatelor vremii în aÈ™teptarea clienÈ›ilor… 

… azi, pentru Elena din Troia, n-ar mai porni niciun bărbat vreun război. 

Iat-o și pe Irene Papas, celebra lor actriță și cântăreață, o zeiță, nu?

Aici, în 1956, la 30 de ani… TrăieÈ™te. 🙂

Dar să nu vorbim doar despre nasurile femeilor È™i, dacă tot am ajuns în Grecia, iată-l È™i pe Telly Savalas, alias Kojak, în 1973. Impresionant bărbat… avea o deviaÈ›ie de sept care se pare că nu l-a deranjat deloc. Nici pe el, nici pe femei. Azi, s-ar fi operat, poate, pentru că mulÈ›i actori de la Hollywood s-au îmbunătățit la rândul lor, nu doar actriÈ›ele. 

Apoi, nu toate femeile sunt Barbra Streisand…

Barbra, la prima ei È™edință foto de studio, 1960. Avea 18 ani…

… care a trăit 76 de ani cu nasul dat de natură È™i a făcut o carieră greu de egalat, ca să nu mai vorbim de cât a fost de iubită. N-ar fi putut să-È™i opereze nasul? N-a făcut-o.

Alte actrițe însă n-au rezistat tentației de a face chiar mai multe intervenții pentru a avea nasul perfect. 🙂

Jennifer Aniston – 1992 (23 de ani),  2006 È™i 2008 (39 de ani) (photo credit: Getty Images)

Și, cum sunt bune prietene, iată-le împreună!

la 70 și 43 de ani

Am mai găsit o fotografie cu două frumoase. Contraziceți-mă, dacă puteți. 🙂

Mai vedeÈ›i nasul Barbrei?… Ochii, zâmbetul, fură tot. 

Dar, cum spuneam, nu toate femeile au încrederea în sine de nezdruncinat. Iar dacă citeÈ™ti cum au “tradus” unii rezultatul studiilor despre legătura între tipurile de nasuri È™i personalitatea posesorilor, te gândeÈ™ti că musai n-au înÈ›eles ce-au citit:

“Se spune că nasul mare este uÈ™or de recunoscut din cauza disproporÈ›iei dintre acesta È™i restul elementelor feÈ›ei (pe bune? mulÈ›mim, dacă era mic, nu mai vorbeam despre el). Este întâlnit la persoanele ambiÈ›ioase, cărora le place să se ridice pe propriile picioare. Sunt persoane încrezătoare, cu un nivel al stimei de sine foarte ridicat. Sunt firi vesele È™i, în acelaÈ™i timp, emotive.” Ei, cum e cu emotivitatea care pare că anulează tot ce scrie înainte?…

În fine, bine că trăim timpurile în care putem remedia aproape orice imperfecțiune fizică, dacă chiar ne afectează. La bună alegere, dacă este cazul! 🙂

.***

Citiți și Ce faci când nu ești Beyoncé sau Obama, dar ai urechile lor

***

Mai jos, aveți câteva informații despre rinoplastie, pentru care ne-am adresat Clinicii Zetta. A avut amabilitatea să ne răspundă Emanuel Albu, medic primar în Chirugie Plastică, Estetică şi Microchirurgie Reconstructivă și Doctor în Științe Medicale.

Între funcțional (deviația de sept) și estetic (abatere de la forma și măsurile ideale), care e cea mai solicitată rinoplastie?

Trebuie să vă spun că ambele. Cererea este destul de echilibrată. Pe lângă problemele estetice, un procent mare din populație are și deviație de sept. În realitate, dezvoltarea septului după pubertate influențează atât forma nasului cât și calitatea respirației, astfel încât orice rinoplastie trebuie gândită începând de la sept. În practica mea nu există intervenții pur estetice sau pur funcționale; chiar dacă elementul estetic este cel mai vizibil, preocuparea pentru păstrarea sau înbunătățirea funcției este mereu prezentă.

Proporțiile ideale?

Forma nasului trebuie să fie congruentă în primul rând cu sexul pacientului și în al doilea rând cu etnicitatea acestuia. Aceste proporții sunt împrumutate din artele plastice și sunt foarte utile în evaluarea relației dintre forma nasului și fizionomia pacientului. Mai important este însă să asculți cu atenție ce își dorește fiecare pacient, să prioritizezi aceste dorințe și să găsești calea tehnică cea mai sigură între vis și realitate.

Care este forma de nas asociată cu tinerețea?

Pe măsură ce avansăm în vârstă vârful nasului poate să coboare și să își piardă din proiecție, însă aceste modificări pot fi foarte discrete. Cred că textura și elasticitatea pielii împreună cu aspectul zonelelor perioculare și a celei din jurul gurii și bărbiei sunt mai importante în păstrarea unui aspect tânăr al feței.

Care este cea mai cerută formă de nas? 

De regulă, fiecare are o idee despre rezultatul final. Eu sunt norocos întrucăt pacienÈ›ii mei sunt bine informaÈ›i È™i nu vin cu È™abloane. Desigur că uneori îi rog eu să-mi dea exemple de persoane publice care au o formă apropiată de ceea ce își doresc. ÃŽnsă e doar o formă de a comunica È™i a ajunge pe aceeaÈ™i lungime de undă. E important să poÈ›i ajunge la verbalizarea nevoilor tale, acesta fiind un punct de pornire. Apoi ajungem È™i la trăsăturile proprii, la ceea ce ne permite propria fizionomie, pentru că È™i cu modificările chirurgicale poÈ›i merge până la un punct. Cum spuneam, eu sunt un norocos – pacienÈ›ii mei sunt receptivi la recomandări, iar rezultatele sunt pe măsură.

Pomenesc femeile de hărțuirea legată de dimensiunea, forma nasului? Le fragilizează psihic etichetele? Folosiți în discuția preliminară exemple de femei care și-au păstrat totuși nasul de la natură, deși puteau să-l modifice, și au avut succes și în carieră, și în viața personală?

Sigur ca da. Societatea este destul de crudă, însă mereu spun că o intervenție de acest fel trebuie realizată în primul rând pentru propria persoană. Oricât de destabilizatoare ar fi etichetele puse de către cei din jur, soluția nu rezidă doar într-o modificare estetică, ci și într-una emoțională. Trebuie să te placi tu însuți întâi și restul va veni de la sine.

Sigur că menționez și femei sau bărbați care au avut succes în carieră fără vreo intervenție, dacă din discuție văd indecizie. De regulă, vreau să mă asigur că pacientul meu este ferm convins că își dorește să facă operația, că aceasta îi va schimba viața în bine. Obligația mea ca medic este să ofer toate detaliile care să conducă la o decizie bazată pe informație concretă și corectă. Experiența medicală, ultimele tehnici în materie contează enorm, însă succesul unei operații este dat și de pregătirea mentală a pacientului și de positivismul acestuia.

Timpii de intervenție și de recuperare?

Intervenția se face sub anestezie generală și durează între trei și patru ore, în funcție de complexitatea acesteia. În primele 2-3 săptămâni trebuie evitate suflatul nasului și efortul fizic. În aproximativ două săptămâni se pot relua activitățile de zi cu zi, pacientul se poate întoarce la serviciu, întrucât vânătăile se diminuează sau chiar dispar complet.

Foarte important de mentionat este ca rinoplastia nu este o intervenție dureroasă.  Aceasta este temerea cea mai mare a pacienților mei, fiind extrem de surprinși de ușurința cu care trec peste această perioadă de recuperare. Însă trebuie să știți că pacienții care se recuperează cel mai repede sunt cei optimiști. Cred că aceeași regulă există și în viață. Cu un strop de pozitivism, viața devine cu siguranță mai frumoasă sau cel puțin ne ajută să depășim mai ușor provocările de orice tip.

Forma finală a nasului se va vedea după aproximativ doi ani, timp în care edemul dispare complet, pornind de la baza nasului până la vârf. Acesta din urmă mai coboară cu timpul și se subțiază fiind ultimul care se vindecă complet.

Cât ține reușita unei operații de țesuturi, de calitatea lor?

Sigur ca are mare importanță și calitatea pielii. Mereu menționez acest lucru în cadrul consultațiilor. Există pacienți cu pielea mai subțire sau mai groasă, pacienți cu capacitate de recuperare rapidă sau mai lenă. Totul ține de datele genetice pe care le avem.

Există secrete profesionale care îi pot aduce unui chirurg titlul de “artist al nasurilor”?

Cred că titlurile profesionale obținute cinstit sunt suficiente; chirurgia este în general lipsită de trucuri, iar rinoplastia în particular este una dintre operațiile cu o curbă de învățare foarte lungă și o margine de toleranță foarte mică. Perfecționarea continuă este obligatorie, trebuie să fii mereu la curent cu ultimele tehnici și instrumente indiferent că alegi să le folosești sau nu. Important este să îți placă, să fii pasionat de acest tip de intervenție. Este extrem de complexă și migăloasă, motiv pentru care nu sunt mulți care s-au orientat către ea. Zona este delicată și de multe ori necesită grefe și tehnici reconstructive. Rezultatele finale, cum spuneam, se văd în doi ani, ceea ce înseamnă un timp destul de lung de așteptare. Dacă un pacient este mulțumit la două săptămâni după operație de ceea ce vede, este un semn că în doi ani va fi fericit, ceea ce pentru mine reprezintă o reală satisfacție.

Vă mulțumim! 

Citiți și Ce șanse sunt să vedem pe stradă cât mai multe femei frumoase.

Citiţi şi

Unghiile Barbrei Streisand, o semnătură stilistică

Jennifer Aniston: 2023 va fi anul iubirii

Reverență, Majestatea Voastră!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.