Nu peste mult, vor fi deja trei ani de când Rusia a invadat Ucraina. În imaginarul lui Putin, Ucraina a fost, este și va fi rusească. Este chiar leagănul nașterii națiunii ruse, cum ar putea fi altfel?
Putin n-a acceptat niciodată prăbușirea Uniunii Sovietice, al cărei martor direct a fost. N-a uitat vremea când pe atunci tânărul ofițer de contrainformații (vâna inamicii din interior) era la Dresda și aștepta ordinele, iar Moscova era tăcută.
Putin n-a acceptat niciodată nici măcar prăbușirea Imperiului Rus. Imperialismul lui Putin, un copil al războiului rece crescut în Leningrad, fostul Petrograd, orașul lui Petru cel Mare, nu este revizuibil. Viziunea sa este a unei Rusii mari, cât mai mari, imposibil de cuprins. Și, desigur, el este “Conducătorul”, un mix de sfânt ortodox, țar și tovarăș prim-secretar suprem.
În același timp, pofta de înavuțire a lui Putin nu s-a stins niciodată, deși este probabil între cei mai bogați zece oameni din lume. Strict din corupție.
Ajuns la putere ca să-i pună lui Elțîn familia la adăpost de consecințele legale ale faptelor sale (lucru pe care l-a și făcut), Putin a devenit rapid cel mai important om din Rusia. Ajunsese să conducă KGB, ajunsese prim-ministru, a ajuns și președinte.
Și cu excepția anilor 2008-2012 când s-a jucat iar de-a premierul în spatele marionetei Medvedev, președintele de fum, a rămas președinte.
Va muri până și Ion Iliescu, și Putin va fi tot la Kremlin. Deja este de douăzeci și șase de ani. Încă puțin și îl depășește pe idolul său, Stalin, unul dintre marii criminali ai secolului XX (are șanse să îl depășească și în crime).
Nu s-a lămurit niciodată cum a fost cu atentatele de la Moscova care i-au dat prilejul să invadeze Cecenia, i-a furat pe oligarhii care furaseră rușii în anii 1990, a încercat să îl omoare pe Iușcenko, care a ajuns totuși președintele Ucrainei.
A invadat Georgia în 2008, a destabilizat ani de zile Ucraina pro-europeană până când a invadat Crimeea și apoi toată țara.
A fost refugiul tuturor dictatorilor fugari, de la marioneta sa Ianukovici până la criminalul sirian al cărui nume nu merită să rămână scris.
Și-a ucis toți opozanții din interior, s-au înmulțit ultimele ceaiuri de la ora cinci, au început disidenții să zboare de la ferestre, au mai primit și câte un glonț.
Ultimele proteste zdravene împotriva lui Putin în Rusia au fost prin 2011, când își anunța revenirea. De atunci a jucat non-stop cartea imperialismului, Putin a plecat în labirintul propriei minți în căutarea imperiului pierdut, nu contează numărul de morți, numărul de vieți distruse, nu contează nimic.
Sărăcirea rușilor e o consecință a coabitării lor relativ pașnice cu dictatura. Europenii și americanii l-au ținut pe Putin la masă ani de zile, au făcut afaceri cu Putin ani de zile, l-au legitimat, i-au dat bani pe petrol și pe gaze, au închis ochii la corupție și la crime până când a fost prea târziu.
Rusia este un stat terorist, banda lui Putin este o bandă de bandiți, o organizație pur mafiotă. Aceste adevăruri elementare nu se pot șterge cu toți boții din lume și cu toate caprele făurite din varză de Bruxelles de orfani cu șase degete și cu lacrimi artificiale pe obrăjori. Nici cu toată puterea cu care suflă trompetele propaganda Moscovei. Nici cu toți ratații care se joacă de-a trimișii lui Putin și ai lui Dumnezeu să ne arate calea, ideologia și viața.
Înțelepciunea rusească există și ea, dar de multă vreme a fost înecată într-o mare de sânge. Rusia are ambițiile mai mari decât puterea, Putin nu are scrupule, este o mașinărie kaghebistă de ucis, desigur în numele idealurilor Maicii Rusii, de care să ne ferească bunul Dumnezeu.
Până la urmă, așa cum se întâmplă de fiecare dată în istorie cu tiranii, Putin va sfârși prin a-și primi și el ceaiul, zborul sau glonțul, dar complicii săi vor rămâne mai departe intangibili, vorbindu-ne despre splendoarea democrației și a lumii libere. Tragedia continuă.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Ești femeia 1.0 sau 2.0? Poate 2.1 sau chiar mai mult?
Mein Trump. De unde vine fascismul portocaliu
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
