Nu mă mai privi așa, te rog! Nu te obosi să mă seduci, fiindcă ai făcut-o cu mult timp în urmă! În noaptea aia cu multe lumânări, petale de trandafiri, baie cu spumă și șampanie, șampanie băută în căni de tablă pentru că nu ai mai avut bani de pahare cu picior. Doamne, câte lumânărele! Mai ții minte? Numărul zilelor de când eram împreună. Puteam incendia clădirea, știi? Doar că focul nu ar fi izbucnit din cauza lumânărilor! Ele erau niște mici scânteie în comparație cu flacăra care s-ar fi aprins dacă nu am fi stins-o cu sufletul și palmele amândouă! Și-acum mai am arsuri în palme, să știi! Și-n suflet. Nu le vede nimeni, ca multe alte răni și cicatrici, dar eu știu că sunt acolo. Și tu știi. Poate le ai și tu. Sigur le ai.
Știu ce-o să zici acum, eram copii, ce minte aveam noi atunci?
Tu nu știi? Copiii chiar iubesc, simplu și sincer, față de oamenii mari. Știi, copilul de-atunci a crescut, s-a maturizat, s-a dat cu capul de toți pereții și pragurile, și de sus, și de jos! Copilul de-atunci, e plin de cucuie, să știi! De vânătăi, de zgaibe, unele mai adânci, altele mai superficiale. Copilul de-atunci mă însoțește și-acum, să știi! Pentru că a refuzat să crească. Și-a dat seama că maturizarea, joaca de-a adulții care au voie orice, oricând, toate astea sunt himere și vin la pachet cu multe nedreptăți. Și-a dat seama că adulții, care au voie orice, nu mai au curajul de a face ceea ce-și doreau când erau copii și nu puteau.
Am închis în mine copilul care a refuzat să crească și l-am purtat pretutindeni, alături de amintirea ta. Nu-i place tot ce fac eu, se supără pe mine și eu pe el, dar ne împăcăm într-un final. Copilul de-atunci nu se mai alintă și nu mai bate din picior când își dorește ceva cu ardoare. Nu prea își mai dorește multe lucruri. Se mulțumește cu ce-i dau. Sau cel puțin, încearcă.
Poate, în loc să se mulțumească el, ar trebui să mă învețe cum să cer eu ceea ce-mi doresc cu insistență și să nu renunț până nu primesc!
Copilul ăla nu a crescut, dar și-a crescut dragostea pentru tine. A renunțat la toate jucăriile, dorințele prostești și copilărești și a avut grijă de ea. A ocrotit-o cu mânuțele lui mici, a udat-o cu bobițe de lacrimi calde, a hrănit-o cu amintiri și multe scenarii și a așteptat cuminte să te întorci la el. Și te-ai întors. Ca un semi-străin, te-ai întors! Zâmbeai și tremurai de emoție, însă râdeai de dragostea noastră de copii. Ce minte aveam atunci? spuneai râzând.
Serios?
Dar, acum, ce minte ai? Te întreb, zâmbind eu, iar copilul urlând.
Ne-am zâmbit, ne-am ținut de mână, am schimbat informații și amabilități, ca oamenii mari. Și-ai plecat așa cum ai venit. Ca un om mare și străin care-și reneagă iubirea copilului de atunci. Și-am rămas pustie de tine.
Mi-am luat copilul de atunci în brațe, i-am șters fața de lacrimi, l-am dojenit blând în timp ce-l mângâiam pe creștet: „of, copil prostuț, el nu te mai iubește! Poate nu a făcut-o niciodată, așa cum l-ai iubit tu. Azi e doar un om mare, gol pe dinăuntru, pustiit și învins de viață. Resemnat, mulțumit cu ce i-a fost mai accesibil și mai la îndemână. Credeai ca e capabil de o dragoste mare? Uite, că nu e! Hai, să plângem împreună! Să curgă șiroaie în suflet, să-l șteargă încet de acolo, să-l spele, să-l curețe.
Să rămână în zona lui de confort! Cu atașamentul și comoditatea față de cealaltă. Plângi, copil prostuț, plângi! Ai așteptat atâta timp un om cu o dragoste mare, și-n loc de asta, ai primit doar o fantomă a celui pe care îl iubeai. Plângi, pune pe un raft amintirile lui, iubirea pentru el și lasă-le acolo, să se aștearnă praful până nu s-or mai desluși. Plângi cât vrei, apoi uită-l! El a făcut-o de mult! Și e împăcat cu asta. Sau nu. Dar nu are curaj să facă mai mult.”
Guest post by Mihaela Balaban
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea nu este o permanentă stare de entuziasm
Când nu știi încotro: 4 întrebări care te pot ghida în vremuri incerte
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
