Știm deja ce va fi: vom fi singuri, singuri, singuri.
Mai devreme sau, dacă avem noroc, mai târziu, plăcile tectonice ne vor pune înainte oglinda. Se va muri. Vor muri copii, bătrâni, femei, bărbați, animale. Se vor prăbuși blocuri, case, spitale, instituții publice. Vor cădea școlile. Vom fi o națiune de văduvi, orfani și mutilați.
Președintele, dacă rămâne tot acest pre-robot, pe care în mod necugetat românii l-au ales, și încă în două rânduri, va privi cu atenție și îngrijorare, deranjat că a fost întrerupt din activitățile recreative (golf și schi).
Guvernul va fi cu siguranță tot garnisit cu neo-securiști, cu ignoranți lacomi și incompetenți. Inteligența artificială ne va încropi necrologul.
Vom fi singuri, singuri, singuri. O să se tragă clopotele în Dealul Patriarhiei. Vor supraviețui Catedrala Neamului și Casa Poporului.
Bucureștiul va ajunge o ruină care va fi atacată de șacalii și hienele din imobiliare. Vor cădea poduri, se vor sparge baraje, televizații se vor isteriza, supraviețuitorii se vor întreba cum de tocmai noi, care suntem pâinea lui Dumnezeu. Vom fi nepregătiți și ne vom crede inocenți. Nu suntem.
Am făcut puțin și prost: și educația și prevenția. Nu s-au consolidat clădirile aflate în risc seismic. Nu s-au construit adăposturi.
Despre ce urmează în spitale mai bine să nu ne gândim. Un incendiu într-un club de noapte a băgat sistemul în colaps. Un cutremur cu mii de victime (care e pur și simplu inevitabil pe termen lung) l-ar băga direct în pământ.
Nu suntem în Japonia. Nu suntem nici măcar în Chile. Rămânem tot o provincie îndepărtată din fostul Imperiu Otoman, izolați cu nevoile și neamul.
Oportuniștii vor călca voioși pe cadavre, se vor înălța populiștii, clasa politică de corigenți se va primeni cu o nouă generație de corigenți, mai tupeiști, mai agresivi, mai gargaragii și la fel de habarniști.
Va scăpa doar cine va avea norocul să se afle într-un loc mai sigur. Rănile vor fi pe termen lung. Economia României va fi destabilizată. Vom descoperi că nu avem provizii și nici nu ne bucurăm de simpatie pe plan internațional.
Și vom continua să trăim la fel, nepăsători la viitor, ca și cum nimic rău nu ni s-ar putea întâmpla, deși răul ni se întâmplă în fiecare zi, a devenit a doua noastră natură. Dar doar fiindcă îl ignorăm, nu trece. Nu trece. Vom fi tot noi, cu “atenție, cade tencuiala”, “atenție, cad țurțuri”. Și degeaba: tot nu vom fi atenți.
Cutremurul va veni și următoarea generație poate nu o să mai aibă șansa să-l aștepte o jumătate de secol. Vom lăsa moștenire nu o țară, ci o catastrofă.
Citiți și Marele cutremur care va veni
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Începe școala. Ce începe de fapt?
Scârbă – Despre cum se face “dreptate” la români
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
