Mi se pare că ţine de-un veac tragedia asta naţională. De parcă timpul nu mai curge, arde…
N-am fost în stare să scriu nici măcar un rând despre #colectiv şi nici n-o voi face. Din respect, dar şi din nepricepere. Până la ora asta am citit şi am ascultat toate ştirile despre tragedie. Ştiri cu mame distruse şi incomplete, ştiri cu nesimţiţi corupţi, ştiri cu Dumnezeu, ştiri despre o ţară îngenuncheată. Un popor care habar n-are ce să mai facă, un popor amorţit şi năucit de cap.
Şi eu am fost acum câţiva ani victima acestui sistem jegos care ne conduce, un tânăr precum un Don Quijote în fustă, care a crezut, în nebunia lui, că instituţii precum Poliţie, Judecătorie, Ministere, Companii vor fi capabile să distingă adevărul şi că îşi vor folosi întreaga pricepere pentru a face lumină înr-un caz care m-a etichetat, m-a murdărit şi m-a devastat.
Poliţia mi-a sugerat că aş putea da şpagă „să nu ne mai complicăm”, Judecătoria mi-a zis că, dacă vreau să lupt până la capăt, s-o fac singură, Ministrul în funcţie nu a catadicsit să-mi răspundă, iar Compania m-a ameninţat şi a făcut toate demersurile pentru a „nu mai avea ce căuta în sistemul ei vreodată” (cuvintele unei persoane importante şi influente din interior). Şi aşa am căzut, am pierdut. Când eşti de unul singur eşti mâncat. Am rămas cu un gust amar şi cu o scârbă imensă de oameni care calcă totul în picioare pentru bani, îşi reneagă mama, Dumnezeul şi se înalţă peste cadavre.
Orice tragedie din ţărişoara asta amărâtă îmi va reaminti câte am îndurat şi îmi va da maturitatea de-a nu mai accepta hoţiile. De-a lupta. De a deschide uşi. De a deveni mai bună într-o lume în care ţi-e frică să-l mai pomeneşti pe Dumnezeu, de teamă că cei ce nu Îl înţeleg ca şi tine te doboară. Preoţii de azi spun că tinerii sunt stăpâniţi de diavol, dar mai trist este că ei nu au puterea să vadă cum necuratul ăsta a intrat în biserici, stă la aceeași masă cu unii dintre ei și se declară dimpreună „preafericiți”.
Ce trist!
Guestpost by Ştefania Puşcalău
Citiţi şi
„Ce veți spune când vă vor întreba cum ați putut permite genocidul din Gaza?”
Dacă timpul nu vindecă, ci e chiar boala?
Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
