Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

Dacă nu află toată lumea să sunt generoasă, degeaba sunt

11 September 2019

Respectul faţă de oameni şi sprijinul moral sau material pe care-l putem oferi ar trebui să ne însoţească permanent, nu doar de sărbători sau doar cu animalele abandonate, copiii orfani şi bolnavii incurabili.

În oglinda fiecăruia arată mai bine generozitatea faţă de cineva aflat într-o suferinţă evidentă – oglinda noastră, în care musai trebuie să privească cât mai mulţi. În schimb, poate să nu ne pese de oamenii obişnuiţi – ei nu trăiesc tragedii, ci doar au probleme, iar dacă i-am ajuta nu ar arăta prea grozav în propria oglindă.

Închidem uşi, întoarcem spatele, nu ne obosim şi nu facem gesturi gratuite pentru nimeni care nu intră în categoriile defavorizate. Atunci când ne îndurăm s-o facem, trebuie să ştie şi cel ajutat, şi o lume întreagă, justificând: puterea exemplului. Nu vreau exemplu niciunui om care suferă de boala indiferenţei şi are deficit de atenţie.

Nu trebuie să fim generoşi. Nu trebuie să fim milostivi. Trebuie să fim oameni. Mereu.

Asta înseamnă să nu închizi uşi, să nu întorci spatele, să nu înşeli, să nu profiţi, să ai ochii deschişi şi urechile pâlnie către lume, şi-n lumea asta se găsesc toate fiinţele: oamenii (obişnuiti, cu probleme, copiii abandonaţi, bolnavii incurabili) şi animalele abandonate sau nu.

Nu există un Rai în care se contabilizează gesturile tale filantropice. Nu apreciază niciun Dumnezeu că anul acesta ţi-ai donat orfelinatelor un sfert din banii de pantofi. Lumea asta n-a împărţit-o nicio divinitate în Bine şi Rău. Această linie o trasăm noi, în fiecare clipă.

Fiecare gest, fiecare gând ne urcă sau ne coboară pe o scară a simţirii. Ironia e că această scară are alte valori, diferite de cele cu care am fost crescuţi şi educaţi. Primul pas e să le afli, apoi să le simţi şi să ţi le însuşeşti.

Când toate astea se înfăptuiesc, devii egal cu tine şi cu toţi ceilalţi. Nu alegi cine merită mai mult ajutor, nu te proclami ”bun şi generos”. Trăieşti fiecare clipă cu ochii deschişi şi urechile pâlnie… Şi atunci, fiecare fiinţă care iese în calea ta merită tot ceea ce are nevoie şi ce-i poţi da tu.

Acesta nu-i un gest de generozitate, este însăşi natura ta.

Pe Cristina Badea o găsiţi şi aici.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro



Citiţi şi

De ce am rămas? Nu știu

Până de curând, aveam o prietenă – Doria

Și îți spun online primul “te iubesc”

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro