Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri.
Acest site foloseste Cookie-uri, conform noului Regulament de Protectie a Datelor (GDPR), pentru a va asigura cea mai buna experienta online. In esenta, Cookie-urile ne ajuta sa imbunatatim continutul de pe site, oferindu-va dvs., cititorul, o experianta online personalizata si mult mai rapida. Ele sunt folosite doar de site-ul nostru si partenerii nostri de incredere. Click AICI pentru detalii despre politica de Cookie-uri. Sunt de acord cu politica de cookie

De câte ori nu mi-am dorit să pleci, să-ți găsești o alta…

1 October 2018

Niciodată nu vei ști câte lacrimi am vărsat, încât aș fi putut umple un lac secat pe timp de secetă. Nu vei ști că gândul la tine e durere – multă, adâncă, mistuitoare, și doar uneori bucurie – tristă, amară, indolentă. Nu vei ști de câte ori lumea mea s-a ruinat fără șansă de salvare. De câte ori am strigat mut, fără glas pentru că vocea îmi era sugrumată, iar cuvintele își pierduseră semnificația. Nu vei ști de câte ori am fost cu sufletul răpus încât mă mir de unde are puterea să renască de fiecare dată.

femeie tristete durere

De câte ori am fost o epavă naufragiată într-un ocean al nesimțirii, neapăsării, vanității. Iar acest ocean erai tu. De câte ori am încheiat-o cu tine complet, definitiv, irevocabil. Și de câte ori mi-am dorit să te reapropii prudent, sfios, cuminte.

De câte ori mi-am dorit să pleci, să-ți găsești o alta, ar fi fost cel mai concludent semn că ai fost un simplu trecător în viața mea. Ar fi fost cel mai potrivit deznodământ pentru mine. Aș fi suspinat, m-ar fi durut, o vreme. Apoi, mi-aș fi revenit, reabilitat, zâmbit din nou. Nu zâmbetul ce vrei să acopere o lacrimă gata să izbucnească, ci acel zâmbet simplu, sincer, adevărat ce reflectă starea de pace a inimii. Aș fi mers mai departe – puternică, sigură, liberă.

De câte ori am levitat ca în clipă următoare să mă izbesc de sol. Mă zbăteam, rămâneam imobilă, mă ridicam, continuam. De fiecare dată cu gândul că e pentru ultima oară, că m-am desprins definitiv de tine, că m-am vindecat de tot.

De câte ori am sângerat eludată fiind de tine și de fiecare dată te-am iertat știind că mânia pornește, întotdeauna, de la un suflet nenorocit, rănit, îndurerat.

Atât de absent uneori, și atât de prezent, alteori.

Știi, vreau să scap de această năpastă.

Guest post by A.M.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Bărbații nu se schimbă, se schimbă femeile care au fost trădate

Femeia adulmecă s*xul de la o poștă! Nu te juca cu nasul ei!

Ne vedem joia viitoare!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS
1,149 views

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro