De ce mă îndepărtez tot mai mult de religia ortodoxă

6 April 2015

Ioana DudaMi-a ajuns! Încetaţi! Încetaţi să ne mai propovăduiţi suferinţa. Refuz să cred că Dumnezeu ne vrea suferinzi, trişti, cu sufletele hăituite şi pline de durere. Cred, cu toată fiinţa, că m-am născut pentru a fi fericită şi în acest fel să fericesc şi pe alţii.

Din acest motiv mă îndepărtez din ce în ce mai mult de religia ortodoxă. De slujbele greoaie şi greu de suportat. De preoţii care îmi cer bani atunci când mă duc să iau Paşte. Nu îmi reneg religia. Departe de mine. Dar refuz să mă supun unor reguli care contravin preceptelor morale. Doar lor mă supun. Dumnezeu e iubire, lumină, căldură, râset şi privire limpede de copil, e milă şi compasiune. E nevoia de a-i ajuta pe cei năpăstuiţi. E nevoia mea de a-mi lăsa spiritul să se exprime. Nu am nevoie să îmi demonstrez credinţa făcând mătănii, pupând icoane şi participând duminică de duminică la slujbe, chiar dacă nu simt nevoia să o fac. Doar pentru a perpetua o regulă socială. O fac de sufletul îmi cere asta.

A venit momentul ca Biserica Ortodoxă să iasă din biserică. Să se apropie de oameni. Să nu mai fie o instituţie intangibilă pe care oamenii să o privească temători şi disperaţi. Să le explice oamenilor că la biserică nu vii doar pentru a implora mila Domnului şi a te ruga să îţi ia poverile. Vii şi ca să mulţumeşti. Că ai viaţă, soare, primăveri, un acoperiş deasupra capului şi pâine pe masă. Că ai suflet.

Dar toate astea le poţi face şi acasă ori în pădure. Nu înţelegeţi greşit. Nu reneg biserica. Dar de mă duc la biserică, prefer să o fac atunci când nu e nimeni. Atunci când e aproape goală, e linişte şi pot conversa în voie cu Dumnezeu. Din ce în ce mai des mă duc în bisericile catolice.

PAPA: UN MESE DA ELEZIONE; UN PONTIFICATO VICINO ALLA GENTE/SPECIALE

Da, puneţi-mă pe rug, de vreţi. Dar prefer o slujbă catolică uneia ortodoxe. Şi îmi e mai mare dragul să îl ascult pe Papa Francisc vorbind. Mi-a cântat sufletul de bucurie când i-am auzit îndemnul de a nu mai mânca miel de Paşte pentru că e un obicei păgân, din Vechiul Testament. Tot el mi-a reamintit cât de frumoasă e credinţa, atunci când a spălat şi sărutat picioarele deţinuţilor care participă la slujbele din penitenciar.

Aş zbura să îl ascult propovăduind pe Monsenior Antonio Stagliano, din Calabria, care umple biserica de tineri pentru că îi place să cânte hituri în timpul slujbelor. E faimos în rândul preoţilor pentru slujbele atipice. Pentru felul spontan în care predică şi pentru cântecele la modă pe care le fredonează în timpul slujbelor: “Muzica e un mod de a comunica. De ce să nu îl folosim dacă astfel putem intra în inima oamenilor ca să propovăduim mesajul creştin? V-am cântat melodia Vuoto a perdere a lui Noemi, care ne aminteşte de riscul la care ne supunem fără a ne da seama. Mentre il mondo cade a pezzi al lui Mengoni l-am folosit în predică pentru ca tinerii să înţeleagă mai bine mesajul. Tinerii îndrăgesc acest mod de a comunica şi eu voi continua să predic în acest fel până când îmi vor spune să mă opresc”.

Mult timp m-am întrebat de ce l-am iubit atât de mult pe Papa Ioan Paul al II-lea. Am înţeles într-un final. Pentru că a deschis porţile bisericii şi ne-a lăsat să intrăm în ea. Ne-a lăsat să pătrundem în Dumnezeu şi să înţelegem că el e între noi. Nu e o autoritate de neatins, care ne pedepseşte atunci când încălcăm reguli. Ne-a arătat că preotul, orice rang ar avea, este, în primul rând om. Deci supus greşelii. E unul dintre noi. Iar dacă el poate ajuta oamenii sau poate greşi, noi avem aceeaşi libertate de a o face. Că nu vom arde veşnic în Iad dacă păcătuim. Că putem fi iertaţi dacă ne pare rău. Iar noi suntem primii care trebuie să ne iertăm.

Aşa că îmi arog dreptul de a crede că Raiul şi Iadul sunt în noi şi le trăim aici, pe Pământ. Că viaţa după moarte există, pentru că nimic pe lumea asta  nu se termină. Că nu e nevoie de biserici multe şi aurite în care să mă rog la Dumnezeu, pentru că el e în inima mea. Că pot să donez bani bisericilor în măsura în care o simt şi nu ruşinată fiind că aş putea fi stigmatizată sau judecată de comunitatea religioasă din care fac parte.

Ba chiar îmi arog dreptul de a crede că Dumnezeu nu există, dacă aşa simt. Dar în acelaşi timp mă supun regulii iubirii, a facerii de bine, a compasiunii şi a fericirii. A mea şi a celorlaţi.

Aşa să mă ajute Dumnezeu!



Citiţi şi

Prăbușirea avionului Air India – patru povești, patru lecții

„Ce veți spune când vă vor întreba cum ați putut permite genocidul din Gaza?”

Gelozia – Anatomia unei emoții care ne tulbură relațiile

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. un om / 6 April 2015 22:51

    Mdah… cu iertare subliniez ca este de inteles sa te indepartezi de “religia ortodoxa” atunci cand nici macar nu ai habar ca este o confesiune si nu o religie… in acest caz vorbim despre religia crestina.
    Iertare… nu e frumos sa-i judecam pe cei fara de habar… si sa-i intelegem…
    Alegerea fiecaruia este insasi crucea lui iar atunci cand slujba ortodoxa ti se pare lunga iar cea catolica scurta este atat de clar dupa ce criterii evaluezi un act divin… iar in cazul asta mai bine tac si ma rog pentru cei rataciti…

    Reply
  2. lia / 6 April 2015 22:05

    Schimba ti confesiunea si gata! Mergi duminica de duminca la catolici si inchinata te acolo!!!!

    Reply
  3. Gabriela / 6 April 2015 21:34

    Draga Ioana,sincera sa fiu ,nu inteleg care este mesajul acestui text. Vrei sa compari cele doua confesiuni ,sa vezi care este mai bună,vrei sa mergi la biserica si sa asculti muzica ta preferata si eventual sa conversezi cu prietenii,vrei sa te rogi lui Dumnezeu,dar e bine sa o faci ,chiar si in padure ,dupa spusele tale. Ce vrei tu de fapt?Daca crezi in Dumnezeu si in Fiul lui atunci vei gasi lineste in biserica. Oricare ar fi ea. Daca vrei sa saruti mana preotului ,e bine daca nu ,nu. Daca vrei sa saruti icoanele e bine daca nu,nu. Este alegerea ta. Dumnezeu este pretutindeni dar in casa Domnului il putem regasi mai aproape de noi. Nu sunt eu cea mai in masura sa te sfatui dar iti spun asa corul unei biserici ,slujba plina de har ,mirosul de tamaie si mir ,toate acestea se regasesc doar daca le cauti. Incearca sa intelegi si deschide-ti inima,este asa de frumos acest dar ,credinta. Sa lasam deoparte comparatiile ,nu ne folosesc la nimic decat la invrajbire. Eu asa m-am nascut si asa o sa mor. Gasesc slujbele fascinante,mai ales de cand incerc sa le patrund taina. Merg rar la biserica,dar atunci cand o fac ,merg spre bucuroa sufletului meu. Am incredere in duhovnicul meu desi nu ii sarut mana. Si nimeni nu ma 9nliga sa o fac. Slujba este de 3 ore aici,nu ma plictisesc niciodata. Am invatat sa cant si atunci cand se cuvine cant si eu ,chiar daca nu ma aflu in corul bisericii. Credinta este o taina a sufletului,fara taina si fara modestie nu vom afla niciodata binefacerile ei. Cu miel de Paste sau fără,ca nu iti pune nimeni pistolul la tampla sa mananci daca nu iti place! Termin aici
    Gandindu-ma la cat de minunte vor fi deniile din Saptamana Patimilor. Dumnezeu sa iti ajute si tie,si noua celor care prin nevointa cautam mântuirea!

    Reply
  4. Andreea / 6 April 2015 21:23

    Eu una nu inteleg de ce tot timpul ortodocsii sunt vazuti ca fiind inchisi, poate chiar habotnici, plini de obiceiuri stricte, condamnati la tristete, oameni cu care nu se poate vorbi etc. In plus, preotii sunt vazuti ca oameni care nu au reusit sa faca altceva in viata si s-au gandit ei sa se faca preoti ca acolo e viata buna, ca iau bani de la oameni…si atat. Parca nimeni nu poate sau nu vrea sa vada mai mult. Fratilor, eu nu stiu pe unde ati fost voi, dar eu nu am vazut ortodox adevarat sa fie trist, toti aveau o pace si o bucurie launtrica. Oameni care au inteles ca biserica nu e nici locul ranjetelor false la care poate se asteapta unii, nici locul topaielilor si muzicii hip-hop sau pop pentru a-L slavi pe Cel Preainalt, ci mai degraba a muzicii care rezoneaza cu inima, or psaltica si cantecele care se canta in cor la biserica exact aceasta fac. Am vazut atatea zambete frumoase si sincere in biserica, atata ajutor am primit din partea unor oameni care abia ma cunosteau. Stiu atatia preoti ortodocsi care strang bani pentru saraci, ajuta oameni, atatia care au chiar construit orfelinate sau case pentru batrani. Sfanta Liturghie la ortodocsi nu e prescurtata, taiata, ca in alte parti, atunci preotii se roaga pentru tot poporul, da scuza-ma, nu preotii, ci toata biserica ar trebui sa se roage si sa cante impreuna cu corul. E o atmosfera extraordinara atunci cand in biserica incepe toata lumea sa cante si cred ca asta e si cheia, pentru ca daca nu canti, iti fuge mintea intr-o parte si-n alta, or cand canti iti tii mintea concentrata la ce se spune, la rugaciune. Sunt atat de frumoase slujbele noastre, eu nu am mai vazut asa la altii (si am ascultat si la altii), doar trebuie intelese. Mi-a placut asa mult cand un preot ne-a explicat ce inseamna ce se zice la slujba, uite un exemplu..cand zice “Sfintele Sfintilor” (asta inseamna Sfintele Taine (impartasania) care se dau Sfintilor (adica ii numeste pe cei care urmeaza sa se impartaseasca, sfinti, nu oameni), iar corul (adica cei care se impartasesc ar trebui, dar corul raspunde in locul lor) raspunde “Unul Sfant, Unul Domn Iisus Hristos” (adica “nu noi suntem sfinti, ci Singurul (Unul) Sfant este Unul Domn Iisus Hristos”). Sper ca am redat bine, dar eu asa imi amintesc. Deci Sfanta Liturghie e si interactiva, preotul vorbeste, oamenii raspund, doar ca trebuie sa stim ce inseamna, sa ne interesam, sa cercetam. Or nu putem cerceta de acasa, trebuie sa mai venim si pe la biserica mai des. Oricum, ca si concluzie, orice s-ar zice despre ortodocsi ca sunt habotnici, ca merg sa dea cu capul, ca pupa toate icoanele (btw, pe mine nimeni niciodata nu m-a obligat sa merg sa sarut icoanele, m-am dus daca am simtit eu si nu mi-a zis nimeni nimic daca nu m-am dus) si multe altele ce se mai zic, am descoperit ca cei care zic rele despre ortodocsi de multe ori sunt chiar mai rai, de multe ori ortodocsii credinciosi sunt oameni extraordinari si care te ajuta la nevoie. Asa ca ma mai uit si la cine zice, si apoi ce zice…

    Reply
  5. Corina Ochea / 6 April 2015 20:47

    De acord, nu cred nici eu într-un Dumnezeu care vrea să ne pedepsească şi care se bucură când ne vede suferind.
    Dar nici nu mi se pare că biserica catolică e mai “înveselitoare” sau că n-ar avea reguli rigide, care ne cam taie bucuria de a trăi. Dacă ar fi să menţionez aici doar pe cele legate de viaţa sexuală şi de controlul naşterilor…
    Şi nici asta cu “să nu mai mănânc miel de Paşte” nu prea-mi place, nu de alta, dar îmi place mielul şi nu-mi place să-mi spună nimeni ce am voie şi ce n-am voie să mănânc, poate doar doctorul, dacă sunt bolnavă.
    Aşa că dac-ar fi să aleg o religie care mă motivează, mă “pozitivează” şi e mai tolerantă, n-aş alege catolicismul, sorry.

    Reply
  6. dorina / 6 April 2015 20:11

    Alegerile noastre sunt crucea noastra

    Reply
  7. Altul LaFel / 6 April 2015 20:09

    Imi pare rau pentru tine ! Ca sa intelegi mai bine si tu si altii ca tine – renegi (denigrezi inca, dar te indrepti spre renegare) credinta in care te-ai nascut, apoi migrezi la alta credinta. Oarecum la fel ca politicienii plimbareti, fiecare din alte considerente.
    Macar daca aceasta labilitate spirituala ai tine-o pentru tine … sau poate mai bine asa, sa zbierati in cor toti care ati luat-o pe aratura. O fi timpul !

    Reply
  8. misha / 6 April 2015 19:45

    Draga Ioana, pot sa spun ca te inteleg in nedumeririle si intrebarile tale, dar nu ma regasesc in raspunsurile tale. Sigur stii ce inseamna sa iubesti, zambetul tau spune asta… cum a fost prima data cand aia fost indragostita? Cata traire si cate intrebari fara raspuns ai avut? Cata suferinta ti-a provocat incheierea unei povesti de iubire, aunie prietenii indelungate? Iubirea e strans legata de suferinta, dar in ortodoxie nu sepune nicidecum accentul pe suferinta, ci pe depasirea suferintei cu iubirea lui Dumnezeu, care isi intinde mainile a imbratisare, asa cum arata copilul care vrea sa ii demonstreze cat de mult o iubeste’ Atat de mult te iubesc”! Nu ne vrea Dumnezeu tristi, dar nu ne vrea raniti, si noi ne ranim singuri, zambim spunem ca totul e ok, dar de fapt ne afundam in propriul egoism, si credem ca asa sunt toti.Da…slujbele sunt de multe ori greu de inteles, greu de trecut prin filtrul rabdarii…dar asta si pentru ca ne indepartam de sentimentul initial al indragostitlor, care stau cu orele unul in fata celuilalt, privindu-se in ochi, fara sa spuna nimic, flamanzi, dar nicidecum nu vor sa se indeparteze …daor pentru mancare. Da, o slujba pe care nu o intelegi, in simbolistica ei complexa,, poate sa ti se pare a fi in limba japoneza, dar cand cauti semnificatiile profunde, cauti trairea ei adanca, te muncesti cu tine, cu propriile neputinte, si trairi…totul capata sens, devii mai bogat cu fiecare participare activa la ea.
    “Dumnezeu e iubire, lumină, căldură, râset şi privire limpede de copil, e milă şi compasiune. E nevoia de a-i ajuta pe cei năpăstuiţi. E nevoia mea de a-mi lăsa spiritul să se exprime. Nu am nevoie să îmi demonstrez credinţa făcând mătănii, pupând icoane şi participând duminică de duminică la slujbe, chiar dacă nu simt nevoia să o fac. Doar pentru a perpetua o regulă socială. O fac de sufletul îmi cere asta.” Sunt total de acord cu tine…e Iubire, lumina…si tot ce ai scris frumos aici, dar pentru un crestin nu exista “trebuie” si nimic din biserica nu reprezinta regula sociala. Mimetismul religios este o mare plaga care nu are ce cauta in trairea adevarata, crestina. Sa faci lucrurile ca asa le fac altii fara sa le intelegi…nu poate decat sa te duca spre lucruri care sa iti ingreuieze traseul spiritual de zi cu zi.
    Sunt crestin ortodoxa si admir si eu pe inimosul Padre Pio, Maica Teresa, Papa Ioan Paul al II-lea, dar nu pot sa fiu de acord “ca raiul si iadul sunt aici pe pamant,” ci in inima noastra, ca asa a zis Mantuitorul, asa cum nu pot sa aceept iubirea decat numai in dimensiunea ei vesnica, vesnic imi voi ubi copiii si sotul. Si daca ingaduiti o mica recomandare…ascultati-l putin pe Parintee Constantin Necula, are vreo 30 de carti scrise…conferentiaza in centre universitare din tara si strainatate….Merita sa il ascultati! Sarbatori cu bucurie, Ioana!

    Reply
  9. Bianca / 6 April 2015 19:11

    O singura chestiune, catolicismul si ortodoxia nu sunt religii, sunt confesiuni. Religii sunt crestinismul, budismul, iudaismul etc.
    In rest, sunt complet de acord cu autoarea. Rezonez in intregime cu ce spune ea. M-am saturat sa fiu nevoita sa fac sapte plecaciuni si sa sarut mainile preotului cand vine, m-am saturat sa stau ascunsa dupa acel ‘zid’ care se realizeaza intre un preot ortodox si credinciosi . M-am saturat de piosenia disimulata pe care am tot vazut-o. Un preot, o biserica trebuie sa fie in primul rand umana! Nu spun ca ortodoxia nu are si ea valorile ei, dar in jurul meu aceste valori sunt destul de greu de gasit. Aaa, sa nu mai spun ca m-am saturat de atitudinea anti-ecumenica a ortodoxiei, care ii considera pe toti ceilalti crestini ca fiind pagani, papisatasi, sectisti… Unde e respectul fratern? Doar pentru ca ortodocsii sunt absolut convinsi ca detin ‘marele adevar’, oricare ar fi el, nu le da dreptul sa se poarte urat in raport cu semenii. Cresinismul este o religie a iubirii, iubire pe care insusi Cristos ne-a invatat sa o daruim! 🙂
    Plus ca am in jurul meu exemple minunate de preoti greco-catolici, calugarite catolice care sunt foarte implicati in viata oamenilor, fapte caritabile, educarea tinerilor si chiar in lumea artistica. Lucruri pe care nu le-am vazut de la preotii ortodocsi, cat am umblat la Biserica Ortodoxa, desi in orasul meu este loc de ajutor din partea tuturor.

    Reply
  10. Ina / 6 April 2015 17:45

    Imi place articolul. Chiar daca sunt lucruri cu care sunt doar in parte de acord, apreciez curajul doamnei de a-si exprima o opinie personala pe o tema extem de controversata. Felicitari 🙂

    Reply
  11. ela / 6 April 2015 17:40

    Eu inteleg ceea ce spui in articol. Dar mi se pare ca tu idolatrizezi slujba in sine. E ciudat de asemenea ca zici ca esti crestin si totusi nu mentionezi de Isus in articol…De ce sa lauzi un preot care imprumuta atitudinea si comportamentul Lui Isus si sa nu Il Lauzi pe El,lumea isi pune increderea in oameni si aici greseste. Pt toti cei care vor sa ajunga la intelegerea divinitatii prin experienta proprie le sugerez (din inima) sa nu se piarda in slujbe si oameni si doar in Biblie si Isus. Pace tuturor

    Reply
    • eu / 6 April 2015 21:33

      incredera in Isus dar si intr-o biserica instituita de el pentru ca Isus ii spune lu Petru ca „Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica mea”

      Reply
  12. Anca Ţ. / 6 April 2015 17:34

    Cei care au dat like nu cunosc nicio fărâmă din frumuseţea, profunzimea, bucuria şi bogăţia spirituală a ortodoxiei! Mai căutaţi, săpaţi mai adânc şi rugaţi-vă cu inimă bună. Şi nu mai aruncaţi cu pietre în ceea ce nu cunoaşteţi!… Ştiu. Din păcate sunt mulţi ortodocşi doar cu numele, care ridică în slăvi alte confesiuni sau religii şi ponegresc credinţa în care sunt botezaţi şi de care nu s-au apropiat şi despre care nu ştiu mai nimic. Probabil e o trăsătură a multor români care nu-şi cunosc valorile şi de aceea nici nu le apără. Şi nu e vorba doar de credinţă aici. Ştim să ne ponegrim trecutul, strămoşii, tradiţiile, cultura şi îmbrăţişăm fără rezerve tot ce vine de la alţii,

    Reply
  13. Mariana / 6 April 2015 16:34

    Eu cred ca nimic din ce ai spus ca te oprima iti vine via ortodoxism, sau, ma rog, poate veni prin slujitorii ei, care dupa umila mea parere pot fi acuzati de aceleasi lucruri de care se poate acuza catolicismul, chiar si mai rele, de pilda, pedofilia si nu putina in randul cleurului – ma rog, asta este chestia care m-a socat pe mine la catolici.
    Iar preoti sau monahi cu har exista in oricare din religii, crestina sau musulmana sau mozaica etc… si ei propovaduiesc iubirea si nu teama, constiinta responsabila si nu superficialitatea.
    Ti-as recomanda la capitolul asta sa mai faci si studiu personal, nu numai auditie si interpretare primita prin acei slujitori care nu reusesc sa raspunda la intrebarile tale. Exista Steinhardt, Plesu, etc. Nu numai clerul bisericesc, despre care, nu uita ca isi cam duc viata pe o singura linie si de aceea foarte frecvent ne apar si chiar sunt cam deconectati de la problemele laicilor. De altfel, este singurul punct in care pot sa fiu de acord cu tine, insa intr-un mod mai smerit, fara sa imi doresc sa ma cred deasupra lor, dar suficient de lucida incat sa pot sa afirm ca sunt defazati si ca daca nu vor incerca sa fie mai flexibili si sa se ajusteze la nevoile si sa raspunda la intrebarile existantiale ale enoriasilor in curand Romanii vor face exact ce au facut catolicii, adica au dezertat bisericile care in consecinta au ajuns spatii locative, apartamente in care locuiesc fosti enoriasi, actualmente oameni fara Dzeu 🙂 !

    Reply
  14. Andie / 6 April 2015 16:05

    Respect parerea fiecaruia, dar pentru mine faptul ca Lumina Sfanta coboara in Ierusalim doar de Pastele ortodox si la rugaciunile Patriarhului ortodox, este o recunoastere din partea Insusi Domnului nostru a religiei ortodoxe (a se nota ca atunci cand ortodocsii au fost dati afara din biserica din Ierusalim de Paste si s-au rugat la usile bisericii, Lumina Sfanta a venit prin stalpul de piatra de langa usa bisericii si a aprins lumanarile Patriarhului). Pana la urma fiecare e liber sa creada in ceea ce doreste, critica e totdeauna un punct de invatare si de luare aminte si eventual schimbare a unor comportamente gresite, dar eu as recomanda privirea in esenta, nu doar in aparenta, cercetarea, cautarea. Pentru mine faptul ca Dumnezeu recunoaste ortodoxismul e dovada suprema si pentru asta pot sa trec peste anumite fapte ale oamenilor (pentru ca oamenii sunt supusi greselii), de aceea recomand studiul in profunzime, nu superficial.

    Reply
  15. Anca / 6 April 2015 16:03

    Eu nu stiu sa astern asa frumos si usor cuvintele dar voi comenta cum ma pricep mai bine….sunt de acord cu multe lucruri din cele scrise,in esenta ca Dumnezeu e in tot ce e bun si in ceea ce ne face mai buni printre semeni,ca Biserica nu trebuie sa fie aurita sa ma pot ruga in ea si ca preotul e un om ca toti ceilalti si greseste la fel sau unii poate mai mult dar in ce nu pot fi de acord si de fiecare data cand un prieten face glume pe seama ca sotul si cu mine incercam sa mergem cat mai des cu copilul la biserica sa il impartasim si sa il aducem spre Dumnezeu este faptul ca NU e acelasi lucru sa ma rog acasa(desi bineinteles ca ne rugam si acasa)sau in Biserica,in Casa Domnului unde Sf Duh coboara peste noi in timpul Sf Liturghii.Si alt lucru,niciodata nu am dat un ban Bisericii daca nu am simtit ca are nevoie de banul meu,cum e cazul de aici din Spania ca daca nu ajutam noi credinciosii cu chiria nu avem locas de rugaciune.

    Reply

My two pennies for Altul LaFel Cancel

* required
* required (confidential)

catchy.ro